Într-un trib african există o rânduială cu totul ieșită din comun. În sânul obștii, se alege un om pentru o funcție neobișnuită: „leneșul oficial”.
Acestuia nu i se cere nicio muncă fizică — tot ce are de făcut este… nimic. Mai mult: poate intra în orice colibă și lua orice obiect îi poftește inima. Poate mânca toată hrana tribului sau scuipa în ceaunul comun. Poate trage o palmă oricui, fără să i se poată răspunde — căci așa sunt tabuurile.
Dar, în realitate, „leneșul oficial” nu face nimic din toate acestea.
Și nu pentru că ar fi milos ori nobil la suflet.
Știți de ce?
Pentru că funcția este aleasă și durează un singur an, iar ticălosul se gândește la ce-l așteaptă: anul viitor, „leneșul” poate deveni oricare dintre cei pe care i-a nedreptățit, iar atunci… bătaia va fi zilnică!
Astfel, întreaga comunitate se abține și se poartă cu respect unii față de ceilalți — căci cine știe cine va purta titlul mâine?
Și iată cum, fără paznici, fără închisori și fără bastoane, acest „trib de sălbatici” asigură în mod desăvârșit ordinea internă.
Iar voi le spuneți „primitivi”…
P.S.
Povestea ,,leneșului oficial” dintr-un trib sălbatic african seamănă izbitor cu povestea românească a ,,leneșilor oficiali” (pentru că la noi sunt mai mulți)…La noi îi găsești peste tot…
Deosebirea între primitivii africani ai obiceiului lenevelii și originala lene românească este că la ei , la africani acest ,,privilegiu” durează doar un an și apoi are efecte…La noi, durează de peste 35 de ani și ,,leneșii” se înmulțesc dar nu se schimbă!