Marcăm pe data de 25 octombrie , 104 ani de la ziua de naștere a Regelui Mihai I al României, nu comemorăm doar un suveran, ci evocăm un om care a înțeles mai bine decât mulți contemporani ce înseamnă demnitatea, curajul și responsabilitatea față de țară.
Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. A fost fiul Regelui Carol al II-lea și al Reginei-Mamă Elena. A încetat din viață, în ziua de 5 decembrie 2017, la reședința privată din Elveția.
Regele Mihai nu este doar un capitol din istoria României, ci o parte vie din istoria noastră comună. El a fost simbolul unui ideal moral într-o lume frământată de compromisuri, un exemplu de conduită publică și de loialitate față de valorile fundamentale ale libertății și democrației.
În timpul participării României la Cel De-al Doilea Război Mondial, Suveranul i-a îmbărbătat pe ostașii români care au luptat pentru reîntregirea țării. Nu a fost însă de acord cu depășirea liniei Nistrului. În ciuda refuzului Mareșalului Antonescu, la 23 august 1944 Regele a hotărât trecerea României alături de aliații săi tradiționali. Acest act de curaj a scurtat războiul cu 6 luni și a cruțat viețile a sute de mii de oameni.
Din 1944, Regele Mihai s-a opus din toate puterile instaurării autorității comuniste. În cele din urmă, a fost obligat să abdice la 30 decembrie 1947.
Exilul Regelui Mihai și al Reginei Ana a început odată cu revenirea de la nuntă din Atena. Au locuit până la sfârșitul anului 1948 la vila Sparta, locuința Reginei-mame Elena. Din 1949, Regele Mihai și Regina Ana s-au mutat la Lausanne și apoi în Anglia, unde au locuit până în 1956.
După anul 2001, Regele Mihai a militat pentru intrarea României în NATO și în Uniunea Europeană. Majestatea Sa a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piață, păstrarea culturii naționale, respectarea adevărului istoric, respectarea și garantarea proprietății private, consolidarea statului de drept și a democrației în țară noastră.
Regele s-a întors la Palatul Elisabeta în anul 2001, după cincizeci şi patru de ani, în aceleaşi camere din care a plecat la 30 decembrie 1947.
Regele Mihai ne-a dat, după 1989, o lecţie de credinţă şi patriotism, precum și de destoinicie politică, ce nu seamănă cu nimic din zgomotul postdecembrist.
Regele Mihai a spus de multe ori că forţa, creativitatea şi identitatea românească au nevoie să fie unitare, că ţării noastre îi sunt necesare principiile de bază ale democraţiei, că un popor care nu îşi cunoaşte trecutul nu poate avea prezent şi viitor, că istoria nu trebuie reinventată după cum ne aranjează mai bine, că tradiţiile şi continuitatea noastră românească trebuie privite în faţă, şi nu puse între paranteze. De asemenea, Regele Mihai nu și-a iubit românii numai atunci când i-a fost la îndemână să o facă.
„A murit în ’47 și a reînviat după ’89. A fost fericit să vină în țară, să circule și să se vadă cu oamenii. Nu cu autoritățile, cu oamenii”, spune istoricul Stelian Tănase pentru Europa Liberă. Revenirea „acasă”, după căderea comunismului, marchează însă unele dintre cele mai rușinoase momente ale istoriei României de după 1989.
Cu o domnie marcată de curaj și sacrificiu, Mihai I rămâne un simbol al demnității, responsabilității și iubirii de patrie, iar moștenirea sa continuă să inspire generații întregi.