Pe 20 septembrie, în cadrul Zilei Recoltei de la Zalău (în fața clădirii Transilvania),sunteți așteptați la o nouă ediție a celui mai îndrăgit festival dedicat băuturii tradiționale a sălăjenilor – pălinca!
Aici veți avea parte de degustări, povești autentice de la producători locali și multă voie bună, într-o atmosferă de sărbătoare a toamnei!
Tradiţionala pălincă de prune, alături de sortimente din alte fructe, precum pălinca de gutui, de mere, cireşe, pere, piersici sau de struguri, pot fi degustate, sâmbătă, la Zalău, la cea de a 3-a ediţii a Festivalului Pălincii.
Pălinca are o tradiţie de câteva sute de ani, existând dovezi ale producerii ei încă din secolul al XVIII-lea.
Sate întregi din Sălaj, mai cu seamă din zone mai izolate, cu relief mai accidentat, şi-au bazat existenţa pe producerea acestei băuturi.
Pălinca este unul din produsele sălăjene cele mai cunoscute din România, premiate la diverse concursuri naţionale şi internaţionale.
Municipiul Zalău şi judeţul Sălaj sunt renumite la nivel naţional şi chiar internaţional, datorită acestei băuturi, realizată din diverse fructe cultivate în zonă.
Palinca sau pălinca (în maghiară Pálinka) este o băutură alcoolică tradiţională din România şi Ungaria, care poate avea un conţinut ridicat de alcool, chiar şi de 52%.
Pălinca este o băutură cu o tradiție îndelungată de sute de ani care se bucură de o prezență însemnată în cultura și gospodăriile din Sălaj.
Pălinca este un produs emblematic al regiunii. Satele pitorești din zonele izolate ale județului, cu relieful lor accidentat, au păstrat și îngrijit arta producerii acestui adevărat elixir de calitate.
În cinstea evenimentului, redăm în cele ce urmează o odă dedicată acestui adevărat elixir care este pălinca din Sălaj,auzită de la cineva din Țara Silvaniei:
,,Slăvit să fie în veci numele tău,
Că ai lăsat pe drumul spre Zalău
Atâția pomi în care atârnă prune.
Aceste fructe, foarte bune
În budincă, în magiun, în tarte sau gomboți,
Sunt minunate în forma lor lichidă – pălincă.
Că te-ai îngrijit și ai răsădit copaci,
Pe orice șanț, pe orice deal, Mărite,
Și astfel vezi doar fețe fericite,
Și nu vezi nici bețivi, săracii,
Și m-am uitat la ceilalți pomi, subțiri,
Abia mai vezi trei-patru verziciuni,
Nu bogăție cum ai dat la pruni,
De-atârnă ca nebunele-n neștire.
Au pus țăranii bețe ca proptea, să nu se rupă crengile de roadă,
Și stau la pândă una să nu cadă,
Și le stropșesc cu ciudă: No! Așe!
La fiecare casă e un cazan și toamna,
Când se termină borhotu,
Miroase drumul spre Zalău,
A țuică de te îmbată.
Pe aici nu vezi divorțuri numeroase,
Că dacă e pălincă din belșug.
Bărbații stau acasă și nu fug,
Că li se par femeile frumoase”.
