Şoseaua de centură a municipiului Zalău, tronsonul 2, un drum care măsoară puțin peste 5 kilometri, nu este gata nici acum, deşi startul investiţiei a fost dat acum cinci ani trecuți..
Nici măcar 1 kilometru de șosea ocolitoare executat pe an!
Într-o informare oficială transmisă în luna septembrie 2025 către Prefectura Sălaj, cei de la Inspectoratul de Stat în Construcții transmiteau că termenul re-re-re-re-reamânat și reprogramat estimat de deschidere a circulației pe șoseaua de centură a Zalăului, tronsonul doi, era 15 noiembrie 2025. Și totuși n-a fost să fie!
Contractul a fost semnat în 31.07.2020 și are ordin de începere emis în 25.09.2020 cu 6 luni de proiectare și 24 de execuție. În acte, lucrările au început în 14.04.2021 și ar fi trebuit să fie gata în aprilie 2023 pe un drumeag – ,,ciot de drum” cu o bandă pe sens lung de doar 5,53 kilometri.
În plus, CNAIR nu a fost în stare nici până astăzi să ia o decizie referitoare la asfaltul de uzură de pe poduri. Asta daca CNAIR se grăbește ( nu ca până acum) și se înțelege cu constructorul asupra rețetei asfaltului de la poduri. Pentru că singurele probleme (majore) care mai întârzie inaugurarea șoselei sunt legate de asfaltarea podurilor, constructorul cerând derogare de la proiect.
Promisiuni și termene de dare-n circulație a ,,variantei ocolitoare ” au fost nenumărate până acuma. Adevărul doare o singură dată dar o minciună doare de fiecare dată când ți-o amintești. ,,Încrederea nu se pierde decât o singură dată !”-spunea un filozof. Oare, mai are rost să credem noi promisiuni?
Cu puțină dorință și mai multă muncă dar fără promisiuni deșarte de termene de predare, s-ar putea termina totul într-o lună… dar nu ne-ar mira să intrăm cu șantierul în 2026. Sau , poate nici atunci după cum merg treburile.
În loc de epilog spre comparație cu alții …Cu alte vremuri și cu o tehnică mai veche cu opt decenii, cum de atunci s-a putut? Era altă mentalitate vizavi de muncă și nemuncă? Erau alți oameni sau simțul responsabilității era mai dezvoltat?
Spre comparație ,iată o poveste de succes de acu opt decenii trecute, pe cea mai interesantă dintre ele (care subliniază şi propriul nostru eşec): povestea Autobahn-ului german . Cum a reuşit Germania să construiască, între 1933 şi 1941, în doar 8 ani- (adică acum mai bine de opt decenii), 4.000 de kilometri de autostradă? Adică, 500 de kilometri pe an în vreme ce noi, cu toată evoluția tehnicii și tehnologiei nu reușim să construim un amărât de kilometru de șosea ocolitoare într-un an?