Data de 8 Septembrie nu este doar o dată notată în calendar, ci este un reper moral, o bornă în conștiința profesiei jurnalistice.
În anul 1943, pe data de 8 septembrie , jurnalistul ceh Julius Fučík era executat de naziști pentru îndrăzneala de a spune adevărul, pentru curajul de a scrie ceea ce mulți se temeau să gândească. Acesta a murit cu convingerea că „oamenii vor învinge” și, pentru acest crez, în 1958, Organizația Internațională a Jurnaliștilor a instituit Ziua Internațională a Solidarității Ziariștilor.
Jurnalistul nu este este vedetă. Nu ar trebui să fie soldat într-o tabără ideologică.
Dacă jurnalismul devine spectacol, adevărul devine decor. În mod clar dacă ajunge acel punct de inflexiune, actul jurnalistic își pierde relevanța.
Niciodată adevărul nu trebuie să fie negociabil!
Dacă, doar faptele sunt relativizate, iar realitatea este deformată în funcție de interese, jurnalistul devine gardianul unei valori fundamentale: ADEVĂRUL – și aici nu vorbim despre acel adevăr convenabil, care satisface o tabără sau alta, ci despre adevărul brut, verificat, contextualizat, chiar dacă doare.
Lupta pentru adevăr nu se poate duce de unul singur.
Julius Fučík a murit pentru că alți ziariști au ales să fie solidari cu idealul lui.
Solidaritatea între jurnaliști înseamnă:
- Să nu închidem ochii când un coleg e hărțuit pentru că spune adevărul.
- Să nu validăm derapaje doar pentru că vin de la „ai noștri”.
- Să nu transformăm jurnalismul într-un câmp de bătălie pentru ego-uri.
- Să apărăm libertatea presei, chiar și când nu ne place presa respectivă.
- Să vorbim, să ne unim, să ne apărăm reciproc.
… pentru că un jurnalist singur poate fi redus la tăcere, dar o presă solidară nu poate fi învinsă.
În zilele noastre cu precădere,când minciuna circulă cu viteză pe canalele de comunicare ,unde manipularea e ambalată în meme și clipuri de 30 de secunde, jurnalistul trebuie să rămână acel personaj (poate plictisitor pentru unii), care vine cu fapte, verifică surse și refuză să spună „ce vrei tu să auzi”.
Jurnalismul are nevoie de jurnalism! Nu de senzaționalism. Nu de influenceri cu microfon. Nu de opinii isterice ambalate drept „analize”.
Jurnalismul are nevoie de solidaritate, de caractere, de coloană vertebrală, de curajul de a fi incomod… iar în fiecare 8 septembrie, ne reamintim că a fi jurnalist înseamnă, în esență, să nu taci atunci când tăcerea devine complice.
În acest context conchidem că în breasla jurnalistică din România mai trebuie ,,lucrat” mult la onestitatea și solidaritatea jurnalistică..