Ziua internațională pentru protecția stratului de ozon- este marcată pe baza unei rezoluții a Adunării Generale a ONU; la 16 septembrie 1987 , când a fost semnat, la Montreal, protocolul privind substanțele care subțiază stratul de ozon, protocol la care a aderat și România.
Anual, începând din 1995, –Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon-, este marcată pentru a trage un semnal de alarmă pentru conservarea și apărarea scutului fragil fragil de ozon , care protejează Pământul de acţiunea nocivă a radiaţiilor ultraviolete emise de soare.
Cea mai recentă evaluare ştiinţifică a epuizării stratului de ozon finalizată în 2018, arată că unele părţi ale stratului de ozon s-au redresat cu o rată de 1-3% pe deceniu începând cu anul 2000. Conform evaluărilor efectuate, stratul de ozon din emisfera nordică şi de la latitudine medie se va vindeca complet până în anii 2030. Va urma emisfera sudică în 2050 şi apoi cele două regiuni polare până în 2060.
Viaţa pe pămînt a fost în siguranţă pentru mii de ani datorită acestui strat protector al atmosferei, care constituie un filtru natural ce absoarbe cea mai mare parte a radiaţiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. Dacă stratul de ozon stratosferic ar dispărea, radiaţia ultravioletă ar steriliza suprafaţa globului anihilând aproape întreaga viaţă terestră. Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la scăderea eficacității sistemului imunitar, cu apariția infecțiilor, a cancerului de piele, a cataractelor și orbirii, arsuri grave în zonele expuse la soare, reducerea culturilor și implicit a cantității de hrană, ca urmare a micșorării frunzelor la plante, distrugerea vieții marine, a planctonului, precum și degradarea unui număr impunător de materiale plastice utilizate în construcție, vopsele, ambalare etc.
Cetăţenii, societatea civilă, consumatorii principali ai resurselor mediului în general, sunt obligaţi să conştientizeze fenomenul epuizării stratului de ozon şi înrăutăţirii vădite a sănătăţii în legătură cu aceasta.
Nu avem nevoie de o nouă economie, ci de una care este fondată pe cumpătare și grijă, pe economisire și prezervare, nu pe exces și risipă.
O economie bazată pe risipă este în mod inerent și lipsit de speranță violentă și războiul este, în mod inevitabil, produsul ei secundar.
Avem nevoie de o economie pașnică.
Este necesar de a întreprinde măsuri concrete nu numai pentru redresarea situaţiei dar, în primul rând, pentru revenirea la normal, la echilibrul durabil dintre natură şi societate.
Fiecare dintre noi putem contribui la salvarea stratului de ozon, fiecare om ar trebui să se implice atât în mod direct, prin faptele sale, cât şi indirect pentru această cauză atât de importantă pentru viaţă.
Pământul suferă şi împreună cu el suferim şi noi!
De sănătatea planetei depinde sănătatea noastră şi a generaţiilor viitoare, iar de felul în care astăzi avem grijă de mediu, depinde viaţa celor ce ne vor urma.
Nu avem dreptul să întrebăm dacă vom reuși sau nu.
Singura întrebare pe care avem dreptul să o adresăm este aceasta: care este lucrul potrivit pe care trebuie să îl facem? Ce ne cere pământul să facem dacă vrem să continuăm să trăim pe el? Să facem ceea ce este necesar și benefic!