Motto:
,,Educația este vaccinul împotriva violenței.”
Mesajul zilei de astăzi,de –Ziua internațională a nonviolenței în școală-, este că trebuie să luptăm împotriva agresivității în fiecare zi!
Marcăm, celebrăm și după tipic, mai și comemorăm zilnic anumite ,,zile” legate de anumite idealuri , fapte sau stări de fapt care au implicații serioase în viața socială și în bunul ei mers înainte.
Așa și ziua de astăzi-30 ianuarie, care este dedicată pentru –Ziua internațională a nonviolenței în școală- este acea zi care ar trebui să se întâmple în fiecare din cele 364 sau 365 de zile câte are calendarul unui an.
Din păcate și mai ales în ultima vreme aflăm aproape zilnic despre agresiuni ,bătăi, altercații, certuri violente și chiar despre crime care au drept protagoniști elevi, minori care dintr-o lipsă crasă de educație, supraveghere și luarea unor măsuri coerente și concrete împotrivă-le, ajung să comită fapte grave.
Desigur, educația trebuie să pornească în creșterea copilului , a viitorului elev și a formării pentru societate a adultului de mâine, prin cei- 6-7 ani de pe la casa fiecăruia.
Se spune că niciun copil nu se naște rău, cu apucături de agresivitate , cu drag si predilecție pentru a comite fapte antisociale, însă primul ,,prag” în prevenirea, educarea și combaterea fenomenului de agresivitate și comportament deviant este tocmai familia din care fiecare minor provine.
În mod clar, un copil crescut într-un cadru nesănătos, viciat, lipsit de control parental și de simțul răspunderii al părinților care-l cresc, ba mai mult, acolo unde minorul provine dintr-o familie dezorganizată sau cu părinți alcoolici cărora nu le place nici munca sau care sunt plecați la muncă în străinătate și pruncii sunt lăsați în custodia bunicilor, neamurilor sau chiar de capul lor, eșecul este garantat.
Cadrul instituțional și permisivitatea unei democrații prost înțelese a sistemului educațional,lipsa unei cooperări reale interinstituționale pe tema prevenției violenței în școli este rețeta perfectă a unui eșec garantat!
În goana după modernism și adaptarea la normele așa zis europene, România a încercat prin factorii ei de decizie și cu precădere pe linia educației școlare ,să adopte și să adapteze tot felul de ,,modele” de educație gen: modelul suedez, englez, francez, german și mai știu eu câte modele or fi existând. Cert este că toate modele au fost încercate și după cum vedem în fiecare zi și după cum ne arată statisticile, acetea s-au soldat cu un mare ,,fâssss!”.
Educația în România a fost deturnată prin maimuțăreli de import în situația în care adevărata tradiție a învățământului românesc , aceea povestită în istorioarele cu ,,Domnul Trandafir” sau cu ,,Domnul Vucea” ori din copilăria inegalabilului nostru Ion Creangă cel care a pătimit pe ,,Calul Bălan” au fost date uitării și ignorate, păstrând ca model autohton doar imaginea copilului din ,,Domnul Goe”.
În conjunctura actuală în care s-a ajuns ca elevii să-și bată profesorii, să-i înjure, să-i pună loazele clasei laolaltă cu părinții lor, la colț pe dascălii lor, ei bine, în mod clar acesta nu este un mediu sănătos de educație și nici sortit izbânzii.
Să ajungă profesorii să se roage de elevi cu smerenie și plecăciuni ca să respecte normele școlare și disciplina în școli , ba să se și întâmple ca elevii și părinții lor să aibă mai mari drepturi decât dascălii și școala, în mod clar drumul acesta duce într-o fundătură morală. Bașca să se ajungă până într-acolo încât să dea elevii și părinții lor note dascălilor…Așa ceva….
Nu mai vorbim de cazurile în care , pe alocuri , prin anumite școli care au pretenții de ,,excelență” și tradiție, directori sau directoarele acelor entități ,,sacralizate” de legendele perfecțiunii, în virtutea păstrării unei bune imagini și a nepătării ,,bunului renume” ascund deseori ,,mizeria sub preș” în ceea ce privește comportamentul deviant, agresiunile, stările negative din școlile lor care viciază procesul de învățământ și care pun în pericol moral și fizic pe elevi. Astfel, deseori, din lipsa de implicare a conducerii școlii în unele cazuri se ajunge , nu la prevenția violențelor comise acolo ci doar la contabilizarea evenimentelor negative care se petrec.
Există și cadru legal, există și instituții abilitate în prevenirea combaterii violenței în mediul școlar și în afara acestuia acolo unde este vorba despre elevi. Trebuie doar cooperarea între acestea și să se vrea a face!
De multe ori, în prea multe cazuri, se constată că lipsește și este ignorată cooperarea interinstituțională pe problema prevenirii și combaterii fenomenelor de violență comise în școli, a comportamentelor deviante ale unor elevi, a abandonului școlar, a lipsei controlului parental și a lipsei unui mediu-cadru familial în care minorii să aibă asigurată o educație și o creștere corespunzătoare .
Tendința de a aștepta mereu ca celălalt de lângă tine, ca instituție abilitată, să facă și să acționeze, lipsind o acțiune concertată a tuturor factorilor în prevenirea fenomenelor de violență școlară , în mod clar duc la eșecuri crase pe această linie din care rămân doar vorbele goale, festivismele și statisticile cosmetizate care ne spun că totul este ,,în parametri” și toate bune și frumoase , când în realitate lucrurile stau tocmai pe dos .
Prevenția abaterilor din școli trebuie făcută în primul rând în cadrul școlii, de către conducerile și dascălii acestora, mergând apoi, mai departe prin colaborări și semnalări reale cu poliția acolo unde se ivesc sincope și nereguli și în cele din urmă.
Prin interacțiunea cu direcțiile de asistență și protecție a copilului înființate la nivelul fiecărui județ, care au obligativitatea de a institui comisii de anchetă privind evaluarea famililă a mediului în care cresc copii, elevii și modul în care acestora li se asigură o bună creștere și educație de bază. Măsurile, acolo unde , în urma anchetelor sociale ale DGASPC coroborate cu datele suplimentare furnizate de școală și poliție și din care rezultă că, creșterea și educarea unui minor în sânul familiei a unui elev, este profund viciată, se pot lua măsuri legale care să meargă până la decăderea din drepturile părintești a părinților iresponsabili și nepreocupați.
Părinții trebuie să fie factorul primordial în educarea și buna creștere a odraslelor lor
În primul rând părinții sunt aceia care trebuie să se autosesizeze și să sesizeze gradual, conducerea școlii, mai apoi poliția de siguranță școlară dacă iau la cunoștință despre comportamente deviante ale propriilor lor copii sau despre alți elevi care afectează procesul de învățământ și disciplina școlară sau dacă proprii lor copii sunt victime ale unor violențe din partea colegilor de clasă sau școală.
Părinții, în toate cazurile , acolo unde este vorba de agresiuni între elevi, fie ele verbale și mai ales fizice, trebuie să facă front comun, să se implice și să acționeze și să determine factorii responsabili(școală, poliție, Protecția Copilului) să ia toate măsurile legale împotriva oricărui act de agresiune între elevi și înștiințarea părinților care au copii elevi problemă.
Pentru că, nu puține au fost cazurile în care părinți ingrați și iresponsabili în loc să-și educe și să-și strunească și să controleze comportamentul copiilor lor, îi încurajează fie prin inacțiune, fie prin a le ,,ține partea ” într-un mod total greșit, acuzându-i mereu pe ceilalți și insistând a prezenta pe copilul lor agresor în postura de victimă.
Așadar, după cum spune un vechi proverb reactualizat și adaptat vremurilor pe care le trăim: ,,Capul plecat, nu că sabia nu-l mai taie, ci el, capul plecat începe să pască.”
Educația este pașaportul către viitor, pentru că ziua de mâine aparține celor care se pregătesc pentru ea astăzi!
,,Atitudinea determină altitudinea!”-spunea un înțelept.