Pe 9 august, lumea celor care iubesc cărțile își sărbătorește propria zi. O zi fără fast, fără artificii și fără zgomot. O zi pentru oamenii care încă mai cred că o carte poate schimba un destin, poate deschide o minte, poate vindeca un suflet și poate aprinde o lumină acolo unde era întuneric.

Este Ziua Internațională a Iubitorilor de Cărți – Book Lovers Day, o celebrare a lecturii, a culturii și a pasiunii pentru cunoaștere.

Și poate că, într-o lume în care timpul este măsurat în like-uri, vizualizări, notificări și minute petrecute pe rețelele sociale, această zi vine ca un mic semnal de alarmă.

Pentru că o carte cumpărată și citită nu înseamnă un grătar pierdut.

Înseamnă o minte câștigată.

Înseamnă o idee în plus.

O întrebare în plus.

O perspectivă nouă.

Uneori, înseamnă chiar o altă viață.

O zi pentru cei care încă mai întorc paginile

Ziua iubitorilor de carte este celebrată în fiecare an, pe 9 august, și este dedicată tuturor celor care găsesc în cărți inspirație, relaxare, emoție și cunoaștere.

Nu este o sărbătoare oficială în sensul clasic al cuvântului, însă a devenit o zi recunoscută și celebrată în numeroase comunități de cititori din întreaga lume.

Este, de fapt, o invitație simplă:

Găsește o carte. Găsește un loc liniștit. Și citește.

Poate într-o bibliotecă.

Poate într-un parc.

Poate într-o cafenea.

Poate pe o bancă, sub un copac.

Sau, pur și simplu, acasă, într-un colț în care lumea exterioară poate să mai aștepte puțin.

În Ljubljana, Slovenia, au existat chiar inițiative prin care în mijloacele de transport public au fost amenajate spații dedicate cititului, demonstrând că lectura poate deveni parte firească din viața de zi cu zi.

Bibliofilul – omul care nu vede o carte, ci o lume

Cei care iubesc cu adevărat cărțile sunt numiți bibliofili, iar dragostea pentru cărți poartă numele de bibliofilie.

Pentru un bibliofil, o carte nu este doar hârtie legată între două coperți.

Este o întâlnire.

Cu un autor.

Cu o idee.

Cu o epocă.

Cu oameni pe care nu i-a cunoscut niciodată, dar care îi pot deveni apropiați prin intermediul paginilor.

Pentru unii cititori, există și o plăcere aproape inexplicabilă: mirosul unei cărți vechi.

Hârtia, cerneala, praful și trecerea timpului creează acea aromă aparte pe care unii o numesc bibliosmie.

Poate părea un detaliu.

Pentru un iubitor de cărți, nu este.

Este mirosul unei lumi care încă mai există.

Prima mare poveste a omenirii

Universul cărților ne poartă înapoi cu mii de ani.

Printre cele mai vechi opere literare cunoscute se află „Epopeea lui Ghilgameș”, una dintre marile capodopere ale literaturii antice, păstrată în tăblițe de lut scrise în cuneiformă.

Cu alte cuvinte, oamenii au simțit nevoia să-și păstreze poveștile cu mult înainte de apariția tiparului, a ziarelor, a radioului, a televiziunii sau a internetului.

Pentru că omul a înțeles foarte devreme un lucru:

ceea ce scrii poate supraviețui celui care a scris.

Un om moare.

O carte poate rămâne.

O generație trece.

O idee poate continua să trăiască.

Într-o lume care aleargă, cartea ne obligă să ne oprim

Poate că acesta este unul dintre cele mai mari daruri ale lecturii.

Ne obligă să încetinim.

Să stăm.

Să fim atenți.

Să urmărim un gând până la capăt.

Într-o epocă în care informația vine fragmentată, rapidă și agresivă, cartea ne cere răbdare.

Nu ne oferă întotdeauna răspunsul în 15 secunde.

Nu ne promite distracție permanentă.

Nu ne spune „apasă aici”.

Ne cere ceva mult mai dificil:

să gândim.

Iar gândirea este una dintre puținele forme de libertate pe care nimeni nu ar trebui să ni le poată lua.

„Citind, înțelegi și înveți să gândești”

Octavian Paler spunea:

„Citind, înțelegi și înveți să gândești.”

Și poate că niciodată această idee nu a fost mai actuală decât astăzi.

Pentru că trăim într-o epocă în care oamenii primesc zilnic mii de informații, dar nu întotdeauna și instrumentele necesare pentru a le judeca.

Cititul dezvoltă răbdarea, vocabularul, imaginația și capacitatea de a privi aceeași realitate din mai multe unghiuri.

Un om care citește nu devine automat mai bun decât ceilalți.

Dar are șansa de a deveni mai greu de manipulat.

Pentru că învață să pună întrebări.

Să compare.

Să caute.

Să se îndoiască.

Să verifice.

Să gândească.

„Un cititor trăiește o mie de vieți”

Există o idee atribuită lui George R.R. Martin care spune că „un cititor trăiește o mie de vieți înainte să moară. Cel care nu citește trăiește doar una.”

Este una dintre cele mai frumoase definiții ale lecturii.

Pentru că atunci când citim, putem fi exploratori, regi, țărani, soldați, poeți, oameni obișnuiți, eroi sau personaje tragice.

Putem călători în Roma antică fără să urcăm într-un avion.

Putem intra într-un laborator fără să avem halat.

Putem traversa oceane fără vapor.

Putem cunoaște oameni care au murit cu sute de ani înainte ca noi să ne naștem.

Cartea desființează timpul.

Cartea nu este un lux. Este o formă de libertate

Poate că societatea noastră are nevoie, mai mult ca oricând, de această formă liniștită de libertate.

Nu trebuie să fii intelectual.

Nu trebuie să ai o bibliotecă impresionantă.

Nu trebuie să citești sute de cărți pe an.

Uneori este suficient să începi.

Zece pagini.

Douăzeci de minute.

Un capitol.

O carte cumpărată de la o librărie.

Una împrumutată de la bibliotecă.

Una primită de la cineva drag.

Pentru că nu există carte citită degeaba.

Chiar și o carte care nu ne place ne învață ceva.

Ne învață ce nu ne place.

Și atunci… ce pierdem când citim?

Poate pierdem o oră de televizor.

Poate pierdem câteva zeci de minute pe rețelele sociale.

Poate pierdem un episod dintr-un serial.

Poate, da, pierdem chiar și un grătar.

Dar ce câștigăm?

O idee.

O poveste.

O întrebare.

Un răspuns.

Un vocabular mai bogat.

O minte mai curioasă.

O lume mai mare.

De aceea, pentru iubitorul de carte, o carte cumpărată și citită nu este un grătar pierdut.

Este o investiție în propriul suflet și în propria minte.

Poate că ar trebui să le cumpărăm copiilor mai puține lucruri și mai multe cărți

Într-o zi în care copiii sunt bombardați de imagini, jocuri, videoclipuri și conținut creat să le capteze atenția pentru câteva secunde, o carte poate părea demodată.

Nu este.

Este una dintre cele mai puternice forme de educație inventate vreodată.

Un copil care citește învață nu doar cuvinte.

Învață să-și imagineze.

Învață să aibă răbdare.

Învață să înțeleagă emoțiile altora.

Învață că lumea nu este întotdeauna albă sau neagră.

Și, poate cel mai important, învață că nu trebuie să creadă tot ceea ce i se spune.

Astăzi, de Ziua Iubitorilor de Cărți, să deschidem o carte

Nu este nevoie de o ceremonie.

Nu este nevoie de o fotografie perfectă pentru Facebook.

Nu este nevoie de un discurs.

Doar de o carte.

Deschideți una.

Pentru voi.

Pentru copilul vostru.

Pentru un părinte.

Pentru un prieten.

Pentru cineva care nu a mai citit de mult.

Și lăsați câteva pagini să vă amintească ceea ce lumea grăbită uită uneori:

că omul nu se hrănește doar cu pâine, distracție și informație.

Se hrănește și cu idei.

Cu povești.

Cu frumusețe.

Cu întrebări.

Cu sens.

Iar uneori, între două pagini, poate găsi exact ceea ce căuta de mult.

Pe 9 august, sărbătorim oamenii care încă mai cred în puterea unei cărți.

Oameni pentru care liniștea unei biblioteci nu este plictiseală.

Pentru care o pagină nu este doar hârtie.

Pentru care o librărie nu este doar un magazin.

Și pentru care o carte cumpărată și citită nu înseamnă un grătar pierdut.

Înseamnă o viață câștigată!