Într-o liniște tulburată doar de ecoul unor strigăte neînțelese și gesturi repetitive, douăzeci și trei de oameni uitați de lume își regăsesc, poate pentru prima oară, un acoperiș care înseamnă mai mult decât ziduri: înseamnă compasiune.
Sunt „copiii nimănui”, deveniți adulți marcați de suferințe ireversibile și lipsa unei familii sau a unei vieți normale. Viorel Pașca, fondatorul așezămintelor de la Dumbrava, a acceptat să-i primească.
Viorel Paşca este cunoscut drept ”bunul samaritean” din Dumbrava, pentru că de mai bine de 20 ani îi îngrijește și le oferă adăpost celor muribunzi
Peste 3000 de oameni, nedoriți nici de către societate și instituțiile ei de protecție, nici de către familie sau aparținători, s-au perindat prin localitatea bihoreană Dumbrava.
Aici ei au fost și sunt primiți “în spațiu”, sunt îngrijiți, li se oferă mâncare și tratament medical de la un om de omenie: Viorel Pașca.
Totul este făcut împreună cu voluntari și sponsori, în aproape 20 de case (cumpărate tot din donații) amplasate în Dumbrava, dar și în Tinca și Incești.
Absolvent de școală profesională, Viorel Pașca a lucrat, în anii ’90, ca asistent social. Însă hotărârea de a-i ajuta pe nevoiași a venit într-o seară de iarnă, când a văzut la televizor un reportaj despre două persoane care au murit înghețate pe stradă.
La Dumbrava sunt primiți oameni care nu mai au pe nimeni. Un procent de 90% dintre aceștia provine de la spitale din toată țara, iar restul – de la poliție.
Dumbrava nu este un spital. Nici azil. Este o formă de rezistență umană. Aici, Viorel Pașca, un om simplu, a făcut ceea ce instituțiile statului n-au făcut în decenii: a spus „da” acolo unde toți ceilalți au spus „nu putem”. A luat sub aripa sa mii de oameni – bolnavi, bătrâni, fără adăpost sau cu handicapuri severe, pentru că nu a putut rămâne indiferent.
În săptămâna care tocmai a trecut,primul bolnav al săptămânii a venit din județul Sălaj
În săptămâna care tocmai a trecut,primul bolnav al săptămânii a venit din județul Sălaj, fără să fim anunțați de nimeni, ne-am trezit cu el la poartă.
Ne-a spus că are șaptezeci si cinci de ani, fără casă, fără aparținători, și un doctor i-ar fi spus la externarea din spital să vină la Dumbrava căci aici primim pe toată lumea. Așa că omul a venit cu ce a putut, nemâncat din ziua precedentă, obosit si cu două plase de haine la el.
In mod normal, noi nu primim pe nimeni fără anchetă socială din care să să rezulte clar că omul este un caz social grav si că nu are unde si cine să-l îngrijească, dar era seară si ne era greu să-l scoatem afară din curte știind că n-are unde să meargă.
A îmbătrânit fără mângâiere. Fără Crăciun. Fără un „te iubesc”. Fără să învețe ce înseamnă să ai pe cineva aproape . Dar a supraviețuit. Astăzi e viu. Poartă pe chip și pe trup semnele trecutului – poate nu va înțelege niciodată de ce, dar într-un fel, simte că la Dumbrava e în siguranță. Că aici, în sfârșit, cineva l-a văzut.
O ,,săptămână obișnuită” la Dumbrava în Bihor…
A doua zi, al doilea bolnav a fost adus de poliție deoarece și el era un caz social, omul nimănui pe care nimeni nu il voia prin preajmă.
Apoi a venit al treilea, de la un Spital de Psihiatrie din Bihor. Aglomerație mare, locuri puține, s-au gândit că poate le dăm o mână de ajutor. Ne-au trimis ancheta socială, actele medicale si uite-așa încă un bolnav psihic s-a adăugat celor pe care-i avem deja.
Următorul a fost adus cu ambulanța tocmai din Constanța, bolnav și el, fără locuință fără aparținători si fără venituri.
In anchetă este specificat faptul că nici pentru el nu s-a găsit un loc unde să primească îngrijirea și adăpostul de care avea nevoie.
Al cincilea, este un bolnav adus tocmai de la penitenciar. Născut la Scornicești ( Olt) , omul nostru a stat in pușcărie vreo cinci ani, condamnat pentru tâlhărie. In penitenciar s-a îmbolnăvit, iar acum la eliberare nu avea unde să se ducă si cine să-l îngrijească. Se mișcă greu, nu poate vorbi, are demență si alte boli, și a devenit si el parte a celor mulți îngrijiți la Dumbrava.
Apoi ,tot cu ambulanța a sosit o bolnavă din județul Cluj, găsită de o vecină , căzută, cu hipotermie, deshidratată, in stare gravă. Nu se știe cât timp a stat așa, apoi a fost trimisă la spital, iar de acolo , la Dumbrava.
Ultimul bolnav a fost trimis tocmai din București, cu ambulanța de la spital. A fost luat de pe stradă si internat, avand gangrena , i-au amputat ambele picioare si a fost trimis la Dumbrava pentru a primi îngrijire si adăpost.
Ca și până acum, activitățile zilnice și-au urmat cursul firesc, fără evenimente.
Fiind opt martie si pentru că dintre cei aproape patru sute de bolnavi de la Dumbrava , Tinca si Incesti vreo 150 sunt femei, acestea au primit mărțișoare, flori si îmbrățișări de la oameni ce au ales să le fie aproape.
N-a lipsit domnul de la Arad care de mulți ani vine de fiecare dată cu mașina plină de flori pentru a însenina viețile bolnavelor noastre. Nici Ioana nu s-a lăsat mai prejos, oferind câtorva femei ocazia de a fi ” răsfățate ” cu o excursie la Băile Felix.
Una peste alta, Dumnezeu ne-a purtat de grijă si in această săptămână și suntem convinși că va face acest lucru si mai departe.
Povestea acestor oameni nu ar trebui să rămână doar în paginile unei investigații sociale, ci în conștiința noastră. Să ne doară. Să ne trezească. Dar pentru asta, trebuie să ne pese. Mai mult. Acum. Nu mâine. Nu când e prea târziu!