Nu știu de ce, dar despre mama n-am amintiri, ci fericiri!
Mama mi-a semnat certificatul de naștere zâmbind…
…Eu i-am semnat certificatul de deces cu mâini tremurânde…
…Ea mi-a ales prima ținută cu entuziasm și tandrețe…
…Eu am ales ultima ei ținută cu inima grea…
…Ea m-a văzut dând prima respirație…
…Eu am văzut-o dând ultima ei respirație în tăcere…
…Ea m-a purtat când nu mai puteam sta în picioare…
…Eu am îmbrățișat-o când nu mai putea sta singură…
…Ea mi-a vegheat nopțile nedormite, având grijă de coșmarurile mele…
…Eu am vegheat-o în ultima noapte, dorindu-mi să nu se termine…
…Ea m-a învățat să merg cu pași lenți și siguri…
…Eu am mers cu ea când a plecat cu pași plini de lacrimi…
…Ea m-a hrănit cu mâinile ei iubitoare…
…Eu am hrănit-o când nu mai putea ține o lingură…
…Ea mi-a sărbătorit fiecare zi de naștere cu bucurie…
…Eu am plâns în fiecare zi de când a plecat…
…Viața se repetă, dar invers și cu lacrimi…
…Cea care ți-a dat viață va pleca într-o zi în tăcere…
…Așa că, nu păstra îmbrățișări pentru când vor pleca…
…Nu ascunde dragostea în spatele rutinei zilnice…
…Într-o zi va fi prea târziu și vei suferi pentru că nu ai spus-o…
„Te iubesc, mamă!” sună simplu, dar merită o viață întreagă…
…Pentru că nimeni nu te va iubi așa cum o face ea, sau măcar aproape…
…Pentru că atunci când pleacă, ceva din tine moare cu ea…
…Și când vei semna hârtia aceea… vei înțelege că nimic nu te mai doare la fel..
(preluat și adaptat)