În Zalău, pe locul unde a funcționat una dintre cele mai importante unități industriale din nord-vestul României – Întreprinderea de Armături Industriale din Fontă și Oțel (I.A.I.F.O.) – se vede astăzi, poate mai clar ca oriunde, cum o epocă dispare și alta îi ia locul.
Fosta- Armătura Zalău –este o companie producătoare de armături din Zalău, România.
A fost înființată în anul 1969, fiind specializată în proiectarea, fabricarea și comercializarea unei game largi de armături industriale din fontă și oțel precum și de supape de siguranță cu arc.
Timp de decenii, fabrica a fost un pilon economic al orașului. Producea armături industriale – robineți, supape, echipamente esențiale pentru rețele de apă, gaz și industrie – și avea mii de angajați în perioada sa de vârf. Activitatea se desfășura în ritm continuu, iar pentru mulți zălăuani, I.A.I.F.O. însemna nu doar un salariu, ci o viață întreagă construită în jurul muncii.
După 1990, însă, traseul a fost același ca în cazul multor coloși industriali din România. Privatizări, restructurări, scăderea comenzilor și competiția externă au dus la un declin treptat. Fabrica a fost preluată în 2004 de grupul Rompetrol, prin intermediul Rominserv, iar activitatea a continuat sub numele Rominserv Valves IAIFO.
Chiar și așa, cifrele arătau deja fragilitatea sistemului. În 2019, compania mai înregistra o cifră de afaceri de peste 22 de milioane de lei, dar și pierderi de aproximativ 3,6 milioane de lei, cu un număr mediu de circa 240 de angajați. Pentru o platformă industrială care cândva aduna mii de oameni, era un semn clar că finalul se apropie.
În acest context apărea și una dintre cele mai vizibile relicve ale acestei identități industriale: ,,statuia robinetului”
Un robinet industrial supradimensionat,era amplasat chiar la intrarea în fostul complex, care a devenit rapid un simbol controversat. Pentru unii, este un omagiu direct și sincer adus specificului fabricii. Pentru alții, un exemplu de kitsch urban, o reprezentare simplificată a unei istorii mult mai complexe. A fost inclus în topuri ale celor mai controversate monumente din România și a stârnit, ani la rând, reacții ironice.
Și totuși, în spatele acestei controverse se află o întrebare mai profundă: cum alegem să reprezentăm trecutul industrial?
Pentru generațiile care au lucrat acolo, robinetul nu este doar un obiect. Este simbolul unei vieți. Pentru cei care nu au cunoscut acea perioadă, devine doar o formă ciudată, ușor de ironizat.
În 2021, povestea I.A.I.F.O. a intrat într-o nouă etapă. Presa anunța că platforma industrială a fost cumpărată de Filomena Patricia Chifor, designer vestimentar din Satu Mare și Miss România 2003
La momentul tranzacției, ea avea aproximativ 35 de ani și era asociat și administrator unic al firmei Joseph Mars Investment SRL, companie cu profil imobiliar.
Datele financiare ale firmei indicau o cifră de afaceri de peste 5,3 milioane de lei, un profit modest de aproximativ 42.000 de lei, active de peste 10 milioane de lei și un singur angajat. În urma tranzacției, aceasta a devenit administrator unic și la compania achiziționată, redenumită ulterior Petrom Energy. Direcția era clară: reconversie.
Planurile vizau dezvoltări imobiliare – proiecte comerciale și rezidențiale – pe terenul fostei fabrici.
O transformare care nu este deloc singulară în România, unde fostele platforme industriale sunt, din ce în ce mai des, înlocuite de blocuri și ansambluri moderne.
Astfel, ceea ce a fost cândva un spațiu al producției devine un spațiu al nelocuirii
I.A.I.F.O. Zalău este astăzi un exemplu clar al acestei tranziții. Terenul sterp și hâd care a rămas așteaptă tăcut și înțepenit în timp proiectele care urmează să apară, între memoria muncitorilor și planurile dezvoltatorilor, rămâne un gol greu de definit. Iar în mijlocul acestui gol, nici fostul robinet-emblemă al fostei fabrici nu mai există .
A dispărut o lume odată cu amintirea faimei fabricii care era odată și cu memoria acelora care au lucrat acolo vreme de câteva decenii. Destine, speranțe, mici bucurii, puține satisfacții, mari decepții și multe deznădejdii i-au rămas în urmă acestui loc astăzi, parcă desprins din imaginile marțiene…
De parcă nici nu ar fi fost acolo vreodată! Poc! A dispărut cu totul ca printr-un truc de magie de prost gust al unui spectacol prestat de către un ,,iluzionist” tembel.
Astăzi, acolo, pe locul fostei fabrici emblematice de la Zalău, sălășuiește o stingheră stație de autobuz care așteaptă călătorii dinspre niciunde spre nicăieri, la fel cu drumurile idealurilor și speranțelor noastre care vin și se duc aiurea , care încotro și fără de vreo noimă de peste 36 de ani încoace.
Poate nu este cel mai reușit monument. Dar este unul sincer. Pentru că spune exact ce a fost acel loc.
Și, în același timp, ne arată cât de ușor poate fi înlocuit trecutul – bucată cu bucată, metru cu metru – până când tot ce mai rămâne este o amintire… sau un simbol pe care nu toți îl mai înțeleg.
(text preluat din paginile lui ,,Destine de poveste”.Poveste actualizată,adaptată, prelucrată și redată vouă)