Dacă în vremurile de tristă amintire ,,cincinalul” se scremeau tovarășii să-l realizeze în mai puțin de 4 ani și jumătate, ”domnii” de astăzi , se pare, și-au propus să-l facă în minim 10….ANI!
Pe data de 31 iulie 2020, adică în urmă cu cinci ani de zile s-a semnat contractul pentru execuția celui de-al doilea tronson al centurii Zalăului, un proiect derulat cu ajutorul CNI,prin care Asocierea Sinohydro (China) – SC GoodProod (România),au preluat lucrarea , iar ordinul de începe a lucrărilor s-a dat în septembrie 2020.
Prevederile contractuale conțineau un termen de 6 luni de proiectare și de 24 de luni pentru de execuția efectivă a lucrărilor.
Munca efectivă la acest tronson a demarat abia în aprilie 2021.
Termenul la care ar fi trebuit să fie gata varianta ocolitoare a Zalăului a fost luna martie 2023
Cel de-al doilea tronson al centurii Zalăului are o lungime de 5,53 kilometri. Traseul este unul sinuos, cu cinci viaducte, două poduri şi 15 podeţe. Drumul, cu o singură bandă pe sens, va avea o lăţime de 10 metri, cu şapte metri partea de carosabil, şi trei benzi de circulaţie în zonele cu pantă accentuată.
Prin această lucrare se dorește fluidizarea circulației în zonă asigurându-se pentru Zalău patru legături importante la șoseaua de centură, astfel că finalizarea acesteia este extrem de așteptată.
Una va fi asigurată prin strada Valea Miții, altă legătură la centură va fi strada Războieni, a treia legătură cu șoseaua ocolitoare va fi strada 22 Decembrie, fosta Crasnei, iar a patra ieșire spre centură va porni din strada Gheorghe Doja, pe Vânătorilor și apoi pe Freziilor, de unde vom face stânga la intersecția cu C.D. Gherea, spre centură.
Cozi kilometrice la ieșirea și la intrarea în Zalău datorită sensului giratoriu nefuncțional
În fiecare una zi lăsată de Bunul Dumnezeu pe plaiurile prăfuite ale micii noastre urbe, șoferii găsesc zilnic motive de furie, nervi și sudălmi mergând în sus și-n jos pe drumurile din municipiu.
Cu precădere, astăzi mă voi referi la zona străzii 22 Decembrie 1989, cea care duce și aduce traficul înspre și dinspre fantasmagoricul sens giratoriu care ar trebui să facă legătura cu fantomatica șosea de centură, respectiv tronsonul 2 care include acel sens giratoriu unde ar trebui să se întâmple fluidizarea circulației în sensurile de mers din zonă.
În urmă cu nici două ore, astăzi, 26 septembrie 2025…..(imagine din zonă)
Dar , cum de la vorbă la faptă este cale lungă, iaca, că suntem mintenaș în prag de an 2026 și încă nu se întrevede finalizarea lucrărilor și darea în folosință a ,,celebrei” șosele de centură.
Pe lângă că în zona sensului giratoriu cu pricina semnalizarea și semaforizarea sunt făcute în dorul lelii, mirare că nu s-a întâmplat vreun accident sau vreo nefăcută mai ales pe întuneric , când ești gata , gata să o iei pe arătură sau prin șanț, deplasarea în zonă este efectiv gâtuită generând cozi de așteptare…Asta, mai ales dacă ai proasta inspirație să accesezi drumul care duce la Poiana Aghireș, unde intră cine poate și iese cine scapă.
În astfel de momente și urme ale neputinței, lentorii și putorii sistemice, care din păcate din astea întâlnim măcar una per kilometru, stai și te întrebi retoric,oare, cu administrația din zilele noastre, cu toată evoluția tehnologică și cu pretinsul nostru progres, astăzi, acuma, dacă ar fi ca ăștia să construiască ceva gen -Transfăgărășanul_ care a fost făcut în doar 4 ani, în câtă vreme-ani lumină l-ar termina? Și să nu uităm! Transfăgărășanul are 151 de kilometri lungime care a fost construit în doar 4 ani-(1970-1974).
Că ,doară și minciuna-i vorbă! Pardon! Nu-i vorba de minciună, ci de ,,marketing electoral”, că așa se cheamă și se denumesc în politică ,mai nou , promisiunile neonorate
Cu toate promisiunile, scremerile și strofocările legate de acest ciot de drum cu pretenție de șosea ocoliotoare, cu toate că am avut factori de decizie la nivel național care provin din umila dar fructuoasa noastră urbe în ceea ce privește ,,pepiniera de cadre” pentru București , promisiunile au rămas neonorate, ,,ocolișul” neterminat iar cetățeanul a rămas cu nervii, cu praful de pe tobele electorale, așteptând cu ochii beliți în zare, că doar, doar, odată și odată se va fi terminat și coșmarul traficului în zona despre care povestirăm…
Că poveste și de poveste și de pomină rămas-am și -Doamne Ferește!-, sperăm să nu ne prindă un nou rând de alegeri și mai ales să nu rămână locul doar rampă de lansat promisiuni electorale și de făcut poze de grup ca și cu ursul împăiat de la Sovata, de pe vremuri…
Noi mai speră, că doară speranța se zice că moare ultima, dar mai nou, din păcate, mulți mor cu ea în brațe sau de grumaz strângând-o!