Antonie cel Mare (n. 251, Kome, Egipt – d. 356) a fost călugăr, ascet și eremit roman de origine egipteană, întemeietor al monahismului, alături de Pahomie cel Mare. Este considerat părintele călugărilor.
Sfântul Anton a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Este socotit a fi întemeietorul vieţii monahale şi este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieţii călugăreşti.
Canonizat, este prăznuit de toate bisericile creștine în data de 17 ianuarie
Antonie, punând aceste cuvinte în inima sa, şi-a împărţit averea la săraci, şi-a încredinţat sora unei comunităţi de fecioare şi s-a retras în singurătate.
Sfântul Anton sau Antonie cel Mare este prăznuit în fiecare an pe data de 17 ianuarie. Este considerat sfântul care îi scapă pe cei credincioși de farmece și blesteme.
Sfântul Anton – tradiții și obiceiuri Ce este bine să faci de Sfântul Anton pentru spor și sănătate
De Sfântul Antonie cel Mare:
Nu se mănâncă dulce;
Nu se spală haine și nu se calcă;
Pentru spor și sănătate, este bine să se facă pachete și să se ofere oamenilor nevoiași.
