Crucea care unește cerul cu pământul
În calendarul ortodox data de 14 septembrie 2025semnifică o mare sărbătoare care este înscrisă cu cruce roșie.
Pentru creștinii ortodocși din întreaga lume de Înălțarea Sfintei Cruci sunt sărbătorite două evenimente de mare importanță pentru poporul creștin.
În primul rând, descoperirea crucii pe care Mântuitorul Iisus Hristos a fost răstignit și înălțarea acesteia în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, pe 14 septembrie 334, iar în cel de-al doilea rând, aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 629 și depunerea ei cu mare cinste pe biserica Sfântului Mormânt. Pentru creștini -Ziua Crucii- este o sărbătoare populară care a preluat data şi numele din calendarul ortodox -14 septembrie.
Tradiție și modernism
Înălţarea Sfintei Cruci) dedicată culegerii ultimelor plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic, iarbă de năjit, etc.).
Este sinonimă cu-Cârstovul Viilor- şi -Ziua Şarpelui-.
Pământul, se spune, deschis pentru plante, insecte şi reptile la Alexii (17 martie), se închide, după şase luni, la -Ziua Crucii-.
Cele două sărbători plasate în preajma echinocţiilor de primăvară (Alexii) şi de toamnă (Ziua Crucii) împărţeau Calendarul Popular în două anotimpuri de şase luni: vara (17 martie-14 septembrie) şi iarna (14 septembrie-17 martie).
La -Ziua Crucii-, se spune că florile se plâng una alteia că se usucă iar cele care înfloresc după această dată, în special brânduşa de toamnă şi fragii sunt „necurate“ şi aparţin morţilor.
Potrivit tradiției în această zi şerpii, înainte de a se târî spre adăposturile hibernale s-ar aduna în alunişuri unde se încolăcesc unii cu alţi pentru a plămădi „piatra nestemată“.
De acum este interzisă omorârea şarpelui care ieşea întâmplător în drum.
De- Ziua Crucii -se efectuau diferite practici apotropaice şi fertilizatoare în grădini şi livezi, se pomeneau morţii şi li se împărţeau alimente şi vase de ceramică (Moldova, Bucovina).
În sudul ţării, unde sărbătoarea se numeşte -Cârstovul Viilor-, se începea culesul viilor şi „bătutul“ nucilor.
Așadar, să primim cu credință și recunoștință semnul biruinței și al iubirii divine!
