Vineri, 16 ianuarie, la Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Studii Europene (UBB)a avut loc dezbaterea cu tema :
„Justiția, încrederea în stat și securitatea națională”
Evenimentul a avut loc într-o sală în care discuția a plecat de la neîncrederea publică în justiție și la imaginea erodată a acesteia ceea ce a ajuns la un război hibrid și influență externă.
Dezbaterea a fost susținută de către foștii magistrați: Crin Bologa (fost procuror-șef DNA), Andrea Chiș (fostă judecătoare, fost membru CSM) și Cristi Danileț (fost judecător, fost membru CSM) care au descris mecanismele prin care „defecțiuni aparent minore” se pot transforma în blocaje sistemice, dar și în breșe exploatabile geopolitic.
Crin Bologa, fost procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, a adus discuția în concretul mecanismelor și în memoria instituțională a ultimelor două decenii
Acesta a vorbit despre perioada în care presiunea externă și mecanismele de verificare au funcționat ca un „cadru de disciplină” pentru reforma justiției și pentru anticorupție. În opinia sa, una dintre marile erori ale sistemului politic a fost convingerea că odată intrată România într-o etapă de normalitate, progresul devine automat și ireversibil.
„Mergeam înainte și ne imaginam că acest proces este unul ireversibil”, a spus el, descriind apoi surpriza amară a „reversibilității”.
Atacurile asupra justiției, în opinia fostului șef al DNA, nu vin mereu frontal
S-a vorbit despre proiecțiile unor „optimizări” procedurale, ca schimbări tehnice, ca ajustări „de eficiență” care, puse cap la cap, produc exact efectul dorit: încetinire, oboseală, confuzie, iar în final – impunitate.
O observație în acest context, exprimată de către fostul șef al DNA a stârnit reacții în sală,Crin Bologa a descris ținta acestor dinamici ca fiind „imunitate de facto pentru vârful piramidei politico-economice”, obținută nu prin abolirea legii, ci prin deformarea mecanismelor ei.
Fostul șef al DNA -Bologa, a subliniat apăsat că atunci când încrederea se prăbușește, reparația devine mult mai grea decât distrugerea:
,,poți produce „atâtea daune” încât societatea are nevoie de ani ca „să-și mai recapete încrederea în sistemul de justiție”.
„Este anormal ca 9800 de dosare în România să se prescrie”-spune Danileț (fost judecător, fost membru CSM)
Danileț a legat apoi tema de prescripții și de efectul în lanț al deciziilor instituționale. Într-o continuare a intervenției, a rostit de mai multe ori cifra care a devenit un refren al serii: „9.800 de prescripții”. A formulat-o ca simptom al blocajului și al lipsei de asumare: „Este anormal ca 9800 de dosare în România să se prescrie”. Iar când un asemenea număr devine normalitate, a sugerat el, mesajul transmis societății nu este doar despre eficiență, ci despre impunitate și despre capacitatea statului de a-și face ordine în propria curte.
Chiș a rezumat resortul politic: „politicul nu a putut să lase lucrurile să meargă așa… pentru că avea nevoie de liniște”
Andrea Chiș, fostă judecătoare și fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a pus accentul pe întrebarea centrală din agenda evenimentului: cine trebuia să oprească derapajul, la timp? Pentru Chiș, răspunsul începe cu instituțiile care au putere directă asupra carierelor și conducerilor: CSM, dar și mediul profesional care poate sancționa sau tolera abaterile.
Chiș a rezumat resortul politic: „politicul nu a putut să lase lucrurile să meargă așa… pentru că avea nevoie de liniște”. Iar liniștea, în logica ei, nu vine din funcționarea sănătoasă a instituțiilor, ci din absența consecințelor: „nu ne poate aduce liniștea decât faptul de a nu mai fi condamnați”. Pentru Chiș, aici se întâlnesc anticorupția, carierele și dorința de control.
Discuția de la Cluj a legat explicit justiția de securitate: nu doar prin dosare, ci prin „climat”
Un stat în care oamenii cred că legea se aplică selectiv devine un stat ușor de fisurat: prin dezinformare, prin polarizare, prin cinism și retragere civică. Iar avertismentul cel mai tăios – formulat direct, în stilul său caracteristic – a fost cel al lui Danileț: dacă în interiorul sistemului se cultivă disprețul față de societatea civilă („magistrații vă urăsc”) și reflexul de a vedea criticii ca „inamici”, nu se produce doar o criză de imagine.
Se produce o criză de funcționare și, în cele din urmă, o vulnerabilitate strategică.