Anual , în data de 23 ianuarie este serbată– Ziua scrisului de mână- , instituită cu scopul de a ne aminti frumusețea și unicitatea acestei forme de artă, numită caligrafie, dar și necesitatea folosirii semnăturii de mână.
Această dată, la care este celebrată –Ziua mondială a scrisului de mână-, coincide cu ziua de naștere a lui John Hancock, devenit notoriu datorită semnăturii sale, deosebit de lizibile și de interesante, de pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.
Iniţiatorul acestei zile este Asociaţia producătorilor de instrumente de scris , care a declarat ziua de 23 ianuarie drept ziua sărbătoririi „scrisului de mână”.
Istoria evoluţiei scrisului de mână este de mii de ani, perioadă în care oamenii au încercat să stabilească caracterul unei persoane după scrisul de mână al acesteia. În anul 1875, părintele francez Jean-Hippolyte Michon a folosit pentru prima dată termenul „grafologie”, care, astăzi, este considerat drept un domeniu de analiză a scrisului de mână.
De ce este importantă?
- Dezvoltare Cognitivă: Ajută la dezvoltarea abilitățăților motrice fine, a memoriei și a înțelegerii textului.
- Creativitate: Încurajează gândirea creativă și autocunoașterea.
- Memorie: Studiile arată că luarea notițelor de mână ajută la reținerea mai eficientă a informațiilor decât tastarea.
Cum o poți celebra:
- Scrie o scrisoare, o poveste sau o poezie de mână.
- Învață câteva elemente de caligrafie.
- Fă un jurnal, notează-ți gândurile și speranțele.
- Joacă jocuri educative cu litere.
- Apreciază-ți și perfecționează-ți stilul propriu de scris.
S-a mai topit un pas către zenit…..
Am mai pierdut un Timp și cine știe…
Cel ce va urma va fi mai bun?
În 2026, privim înapoi cu înțelepciunea celui care a înțeles că „zenitul” nu este doar un punct final, ci suma tuturor clipelor trăite cu prezență .
Dacă anul care urmează va fi mai bun depinde, în mare măsură, de modul în care alegem să „locuim” în noul timp care ni se dă.
Chiar dacă simți că s-a mai „topit un pas”, experiențele acumulate sunt singurele care dau greutate pașilor următori.
Nu pierdem timp, ci îl transformăm în amintiri și lecții.
În loc să ne îngrijorăm pentru „cel ce va urma”, putem alege să investim în starea noastră de bine acum.
Trăim într-o lume dominată de ecrane, tastaturi și mesaje instantanee.
Computerele și e-mailul, așa cum observa și David H. Baker, joacă un rol esențial în viața noastră modernă. Și totuși, „nimic nu va înlocui niciodată sinceritatea și individualismul exprimate prin cuvântul scris de mână”.
Fiecare literă trasată poartă o emoție, o grabă sau o ezitare, o bucurie sau o tristețe. Scrisul de mână nu poate fi copiat perfect, pentru că este unic, așa cum unic este și omul care îl creează.
Caligrafia, cu eleganța și rigoarea ei, ne amintește că frumusețea cere timp, răbdare și atenție.
O scrisoare scrisă de mână, o dedicație într-o carte, o semnătură pe un document important au o greutate simbolică aparte. Ele spun: am fost aici, m-am gândit, am simțit. De aceea, semnătura de mână rămâne, dincolo de orice progres tehnologic, o garanție a identității și a asumării personale.
Cuvintele poetului Marcel Mureșanu – „Rugați-vă să nu dispară scrisul de mână și cărarea de picior!” – sună astăzi ca un avertisment și o rugăminte deopotrivă. Scrisul de mână este o „cărare de picior” a sufletului: o cale simplă, firească, prin care omul își lasă urma în lume.
Dacă această cărare s-ar pierde, am pierde nu doar un obicei, ci o parte din umanitatea noastră.