În orașul Brad, o comunitate profund legată de tradiție și credință, o întâmplare de acuma patru ani a adus un val de emoții și nostalgie.
Părintele Arsenie Boca a fost unul dintre cei mai iubiţi şi respectaţi români din toate timpurile. Atât căt a fost în viaţă, cât şi după aceea, când a trecut la ceruri, părintele Arsenie Boca a avut o mare popularitate.
Gorunul lui Arsenie Boca, era un stejar plantat cu propriile mâini de renumitul călugăr și teolog ortodox, s-a prăbușit după aproape un secol de existență.Plantat în anul 1929, în curtea liceului „Avram Iancu” din Brad, acest stejar a fost încărcat de o semnificație aparte. Tânărul Zian, numele de botez al lui Arsenie Boca, a sădit acest arbore ca un gest simbolic al tineretului și educației, al aspirațiilor către o lume mai bună. De-a lungul decadelor, stejarul a devenit un martor tăcut al istoriei și un loc de meditație pentru cei care îi cunoșteau povestea.Arsenie Boca (1910 – 1989) a purtat numele de Zian, înainte de a fi hirotonit. S-a născut în satul Vaţa de Sus, Hunedoara, şi a urmat cursurile liceului din Brad, în acea vreme unul dintre cele mai bune din Transilvania. A fost şef de promoţie, potrivit relatărilor foştilor săi colegi.
Fiind întotdeauna aproape de oameni, părintele Arsenie Boca a dat multe sfaturi care au fost extrem de apreciate. Despre perioada de post, sfântul Ardealului, aşa cum multă lume îi spune, acesta a afirmat că prin post se curăţeşte trupul „până acolo încât să nu mai fie nici o piedică pentru suflet”
„Era în primăvara anului 1929, de 10 mai, după o serbare în piaţa oraşului, când promoţia de absolvenţi din acest an, în frunte cu dirigintele, profesorul Candin Ciocan, se deplasează în curtea liceului pentru a sădi un stejar, ca un simbol al biruinţei, intrat în tradiţia poporului român.
Mă pregăteam să iau puietul, când dirigintele mă opreşte: «Nu Boldor, ci Boca Zian plantează pomul».
M-am uitat cu ciudă la diriginte şi cu aceeaşi ciudă mi-am înfipt degetele în rădăcinile puietului.
Zian ţinea şi scutura puietul să se taseze pământul, eu îl presam, apoi fiecare coleg stropeşte cu stropitoarea la rădăcină, după care l-am legat de tutore.
Cu toţii atunci am hotărât ca stejarul plantat să poarte numele <Gorunul lui Zian>, şeful promoţiei de absolvenţi a liceului.”
Stejarul lui Arsenie Boca s-a prăbuşit din senin. Fusese plantat de el, la absolvirea liceului din Brad ca şef de promoţie. „Îl botezaserăm Gorunul lui Zian“
Stejarul lui Arsenie Boca: Simbolul spiritualității transformat prin artă sacră
În fața acestei pierderi, autoritățile locale, biserica și comunitatea au decis să transforme lemnul stejarului într-o operă de artă sacră. Cel puțin două troițe sacre vor fi sculptate din acest lemn, având rolul de a onora moștenirea spirituală a lui Arsenie Boca.
Mănăstirea Prislop, locul de odihnă al lui Arsenie Boca și un important punct de pelerinaj. Curtea liceului „Avram Iancu”, pentru a marca locul original al gorunului și legătura sa cu educația.
Aceste troițe nu vor fi doar monumente, ci vor simboliza continuitatea valorilor de credință, speranță și unitate pe care marele teolog le-a reprezentat.
Prăbușirea Gorunului lui Arsenie Boca nu înseamnă o pierdere definitivă, ci o transformare. Prin troițele sculptate din lemnul său, acest simbol va continua să inspire și să aducă speranță generațiilor viitoare.
Stejarul lui Arsenie Boca este mai mult decât un copac – este un simbol al rezilienței și spiritualității. Transformarea sa în opere sacre arată cum moștenirea unui om poate dăinui, chiar și atunci când simbolurile fizice dispar.
Într-o lume aflată în continuă schimbare, valorile și credința reușesc să rămână constante, aducând lumină și speranță celor care le caută.