„Dragul mamei, nu demisiona la cererea PSD-ului!”
Șoșoni de fetru, prinși cu arici pe glezne. O bluză de flanel, un șorț cu diverse întrebuințări, batic legat sub bărbie. Părul cărunt care se vede de sub basma e rar și face fruntea să pară foarte înaltă. Ovalul obrajilor e încă bine conturat, în ciuda ridurilor de pe margini.
„Am fost mai plinuță. Când ești slabă, se încrețește pielea urât. Dimineața, când mulgeam vacile, luam spuma aia și mă ungeam pe față cu ea. Aia a fost crema mea”. Floarea Bolojan stă pe un scaun în mijlocul curții. La doi pași de ea e o fântână cu roată, pe care n-o mai folosește. Există rețea de apă și canalizare în sat. Dar nici apa de la robinet nu-i place, că „e tratată”.
Apă de băut luăm de la un izvor care iese din peșteră. De unde iese apa, e ca o arteziană, iese cu putere mare. Și nu se poate spune de la ce adâncime, au vrut s-o măsoare și n-au putut. E o apă excelentă. Când o bei, îți dă putere”.
Despre cariera politică a băiatului, mama lui Ilie Bolojan a adunat, de-a lungul anilor, fel și fel de gânduri. Se uită la știri și ține pasul cu discuțiile la zi. Sunt sentimente amestecate…De bucurie deseori, dar și de tristețe uneori…Când ,,haitele de lupi ” îi ies în calea pruncului gata să-l sfâșie…..Indiferent de cât de departe ajungem, părinții noștri sunt mereu cu grijă pentru noi.
Există o tandrețe îndrăzneață în dragostea unei mame față de un fiu, care transcende toate celelalte afecțiuni ale inimii.
„E un băiat care nu mai are păreche, băiatul meu… Nu mai are păreche, așa un băiat bun. Nu-mi place de bucureșteni, în general, că dau în el ca-n sacul de box. Da nu merită, săracul! El o făcut Oradea Parisul României. Parisul României! Cred că și-acolo, la București, poate bate. Dar PSD-ul a tot votat contra lui, nu-l susține, ca să pice. Dacă pică, nu-i face mare rău, că vine acasă. Și scapă de stresul aista grozav”.
De la ea a cerut Ilie Bolojan voie să accepte posturile din Capitală. „Ai crescut dintr-un pământ puternic! Fă ce știi că trebuie făcut!”
„N-am vrut să meargă Ilie acolo (n.red. – la București) prima dată. Și dacă el tot o zis: «Mămică, ce zici, mă duc? Dacă te duc la București…». Mere beteșugul! Unde să mă duc eu la București, ceă fac eu la București? Că mor acolo, stând singură la bloc. Amu, l-am încurajat. I-am zis să meargă. «Dragul mamei, nu demisiona la cererea PSD-ulu si! Dacă ei vor să te dea afară, deie-te! Dar tu nu demisiona. Să vedem pe cine-or pune în locul tău și ce-or face după aceea!»”.
Dacă premierul are vreun defect, în opinia mamei sale, ar fi acela că e prea blând.
„E sufletist de nu se poate. Și nu poate fi rău cu aceia care-s răi cu el. Îi foarte puternic. Așa am fost și eu. Și i-am spus: «Vezi că te-ai născut dintr-un pământ puternic! Așa să fii!». Nu l-am menajat amu. Fă ce știi că trebuie făcut. Nu pentru noi, pentru oameni, pentru pensionari. Fă ce trebuie pentru țară. Că nu vezi ce se-ntâmplă în războaiele astea pe-acolo? Îi jale, vai și-amar de capul lor, oamenii”. -așa crede Floarea Bolojan!
„Cu Ilie vorbesc în fiecare zi ”-zice Floarea Bolojan, mama premierului
De aceea, Floarea nu înțelege cum de rămân primarii marilor orașe fără fonduri.
„Lia Olguța (n.red. – Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei) amu cere că n-are bani să plătească salariile. Dar pentru ce-o făcut târgul, cu două luni mai înainte, de Crăciun, și-o consumat atâta curent? Și-amu vine să ceară bani”. „Cum putem trăi așa dacă ne sucim?” Ce nu-i place la politicieni mamei premierului e „suceala”. „Ilie al meu n-o sărăcit el pe nimeni. Astea patru partide care-s în coaliție s-o întâlnit, o discutat ce vor să facă, asta, asta, sunteți de acord? Amu se-ntorc, se sucesc, cum ar veni. Că ele nu-s de acord, nici de asta, nici de ceea. Or, cum putem trăi așa dacă ne sucim? Ca și-o femeie care merge în fața primarului și spune da. Și peste un an, nu se potrivește. Nu există! Toți oamenii se potrivesc”.-spune Floarea Bolojan
Mamele sunt la fel de necruțătoare ca valurile. Ele nu ne conduc doar la exersare, ci ne conduc la măreție!
Un scriitor oarecare afirma despre sine că galaxiile se rotesc în funcție de cum amestecă mama lui în oala cu fiertură. Aceea e mișcarea care hotărăște mersul și sensul lumii. Nu în birourile din București sau din alte părți ni se decide soarta. Undeva, departe de scena publică, există o mamă care urzește cu linguroiul în ciorba de fasole. Influența unei mame în viața copiilor ei este dincolo de calcul. Este mai ușor să construiești copii puternici decât să repari bărbați distruși.
Important, subliniază Floarea, e că băiatul „nu și-a luat nasul la purtare, când s-a văzut un picuț mai sus. El, cât o avut magazinul, când venea acasă și mai vedea câte-o bătrânică mergând pe marginea drumului, o lua cu el în mașină și-o ducea unde avea ea de mers.”
Zicea: «Mămică, mă uit la ele și te văd pe dumneata!»”
Și uite așa, cred, adică pot spune că sunt sigur că dacă mamele politicienilor diferitelor națiuni s-ar întâlni, nu ar mai exista certuri și războaie!
(Txt preluat și prelucrat după interviu publicat-Exclusiv Libertatea-)