În seara acestei zile, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii
Joi, este rânduit să prăznuim patru evenimente din Săptămâna Patimilor, primele două ziua, iar celelalte două, în noaptea de joi spre vineri.
Spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitor, dând prin aceasta, lor şi nouă, o pildă de smerenie.
Cina cea de Taină, adica aşezarea Sfintei Cuminecături, devenită ritual, care constituie una dintre cele şapte taine şi constă în gustarea de către credincioşi a vinului şi a pâinii sfinţite de preot, simbol al sângelui şi al trupului lui Hristos.
Rugăciunea din grădina Ghetsimani. Aici, pe Muntele Măslinilor, Iisus se pregăteşte prin rugăciune pentru lupta supremă.
Trădarea Domnului de către Iuda, ucenicul vânzător. Iisus a dezvăluit la Cina cea de Taină că Iuda Îl va vinde, împlinind astfel profeţia din Vechiul Testament. După ce Iisus a frânt pâinea şi a binecuvântat-o, Iuda a plecat pentru a aduce un grup de soldaţi care să-l aresteze pe Iisus.
Tradiţii şi obiceiuri în Joia Mare
Joi este ziua în care gospodinele trebuie să vopsească ouăle în roşu, urmând ca în Sâmbata Mare să coacă pasca şi cozonacul ce vor fi aduse la biserica în noaptea de Inviere pentru a fi sfinţite.
În tradiţiile romanilor, Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimăriţa – termenul până când femeile trebuiau să termine de tors cânepa. La cele leneşe se spunea că vine Joimăriţa să vadă ce-au lucrat, iar dacă le prindea dormind, le făcea neputincioase a lucra tot anul.
Tradiţional, în unele sate din sudul ţării, se obişnuia ca fetele să facă câte 12 noduri unei ațe, punându-şi la fiecare nod câte o dorinţă şi dezlegându-le când dorința s-a împlinit. Aţa şi-o puneau sub pernă seara, crezând că-şi vor visa ursitul. Tot în aceste zone se pastrează şi obiceiul de a se spăla picioarele celor din casa (copii) de către femeile mai în vârstă.
În vestul ţării, pâinea preparată pentru Paşte se duce la biserica, cu vase noi, lumânări şi vin, pentru a rămâne acolo până duminică.
Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.
Ce ne învață traditia sa facem astăzi
Să aprindem o lumânare: Lumina este un semn de ăaldura si recunoastere pentru sufletele care ne viziteaza nevazut.
Sa rostim o rugaciune: Un simplu „Tatăl nostru” sau un gand bun reprezinta puntea de comunicare cu cei dragi.
Sa dam de pomana: Actele de bunatate facute din inima sunt menite sa aduca alinare sufletelor celor plecati.
Chiar daca nu ii vedem, prezenta lor se simte in linistea casei si in bataia inimii. Joia Mare ne reaminteste ca iubirea este mai puternica decat moartea si ca nimeni nu este cu adevarat uitat atat timp cat ii purtam in rugaciunile noastre.
Din Joia Mare până în ziua de Paşti nu se mai trag clopotele bisericilor, ci se bate doar toaca.
