Cum de n-am murit noi ăștia de generația mea când eram mici….nu știu
Mâncam pâine albă, semi sau neagră, cu gem sau înmuiată in zahăr … fără să știm nici de gluten, lactoza free, no sugar, zero zahăr, sau vitamine, bio și fresh de portocale!
N-aveam pe vremea aia grădinița în limba engleză, germană sau alte alea. Ai noștri părinți erau interesați ca să învățăm Limba Română în principal și-n secundar pe cea maternă a fiecăruia, care din ce etnie provenea.
Să știm scrie corect, citi cursiv și mai ales să pricepem ceea ce scriam și citeam.
Nu prea era loc de îngăduință la genul : ,,ântro, miau,leau, nau, miau, neau,țiau, măta, ambi, copi, dubi… ” și altele de genul… Știam și nu uitam nici chiar când înjuram, că mă-ta are cratimă!
Nici vorbă de a alege între apa plata Perrier sau Évian!
Puneam direct gura la țeava de la cișmea sau, la firul apei izvorului dacă eram prin păduri după ciuperci, frăguțe, mure…
Ce să ai casca pe bicicleta, cotiere și alte bazaconii? Ochi de pisică, far și frâne…Alea trebuiau musai.. Ne juleam genunchii și coatele până învățam să mergem pe bicicleta ălora mai mari…Bicicleta Tohan, Carpați, astea erau pentru pălmași…
Bicicletele Pegas, Ucraina sau semicursierele erau cam cum sunt astăzi mașinile de fițe…Nici vorbă de biciclete electrice sau de trotinete cu acumulatori…
N-aveam jocuri pe calculator, playstation-uri, telefoane smart în care să stai cu ochii beliți 25 din 24 de ore ca și pruncii din zilele noastre …
Aveam niște țevi din tuburi din plastic, d-alea de se foloseau la introducerea firelor de curent prin pereți și pentru care făceam și trăgeam cu cornete de hârtie din ziare sau caietele de teme școlare Mai jucam câte un fotbal pe maidan cu mingea de 13 lei vara, iarna nu ne mai dădeam duși acasă până seara târziu de la săniuș, uzi și înghețați… Mereu trăgeau părinții de noi ca să intrăm în casă și ne luam ,,păruiala ” de rigoare pentru hainele murdărite sau rupte la joacă și pentru întârzierile cu care răspundeam chemărilor acasă…
A doua, treia, noua, zi, o luam de la capăt uitând promisiunile de dinainte , alea cu :,,Nu mai fac numai să nu mă bați!”….
Acuma, copiii se duc și se iau de la școli in mașini, înainte erai considerat bleg sau fraier dacă veneau ai tăi să te ducă sau să te ia de la școala, râdeau copii și colegii de tine!
Generația copiilor crescuți cu ,,cheia apartamentulu sau casei , la gât”
Acuma, dacă are o stare proastă, dacă e putoare sau obraznic și neascultător pruncul, îl duc degrabă la psiholog, la consilierul școlar, să-l ,,ogoaie”
Atunci, pe vremea ailaltă, intrai cu ,,proful” sau cu ,,proafa” la ,,discuții individuale” într-o sală mică unde n-aveai multe opțiuni de a te ascunde sau feri de ,,argumentele” cu care își susțineau dascălii ,,resetarea” pe care ți-o aplicau… Și omului de serviciu de la poartă și femeilor de serviciu din școală le spuneam respectuos :,, Sărut-mâna!” pentru că așa am fost educați în cei 6-7 ani de pe acasă.
Diferea doar metoda, de la caz, la caz și funcție de gravitatea abaterii, se folosea rigla, indicatorul de hartă, palma goală sau piciorul în fund și scatoalca dată după ceafă, amicală dar convingătoare și de efect.
Ce să mergi acasă să te plângi, să reclami dascălul că e prea dur așa cum fac loazele și părinții lor în ziua de astăzi? Dacă te plângeai acasă de vreun ,,bullyng”, îți luai porția de ,,resetare” și de la părinți, partea a doua, pe principiul logic:,,Ia ca să te înveți minte altădată! Că sigur ai făcut tu ceva de ai meritat ceea ce ai pățit! Că nu degeaba te-au luat ăia la mână…”
Când pățeam din astea nu apăream la știri prin ziare sau TV ca fiind în postura de ,,victime” cu pretenția că am fost maltratați…
Și Doamne!, astăzi, ce n-am da și cât n-am plăti ca să mai putem măcar o clipă să fim ,,ăia mici” și să-i avem alături pe părinții și dascălii care ne-au fost și nu mai sunt…Chiar și cu riscul unei ,,bătăi de îndreptare” din amintirile copilăriei. Că unde dădea părintele ,,creștea”(vorba proverbului) omenia, rânduiala și măsura bună a tuturor lucrurilor bine de ținut minte!
Nu eram cu toții de ,,premiul întâi”, așa cum nici eu nu am orea fost, dar erau unii și mai buni la învățătură, alții mai slabi, însă nu se întâmpla ca și în zilele noastre să existe, spre exemplu , să fie clase întregi de liceu sau licee întregi unde să nu se treacă examenul de BAC.
Și uite așa ni s-au scurs anii de școală, de copilărie și chiar de primă tinerețe și așa așa a fost atunci …
Terminai liceul și ăla atunci, spre deosebire de astăzi valora cam cât trei facultăți d-astea ,,no name”, absolvite în zilele noastre.
După ce terminai liceul sau școala profesională în cel mult 15 zile calendaristice trebuia musai să te angajezi dacă nu intrai la facultate.
Era nevoie de responsabilitate și de responsabilizare…
Să înveți de tânăr ce înseamnă munca și banul câștigat fie cu sudoarea minții sau cu forța brațelor. Altă cale nu exista..Și după astea, la băieți era armata…Un an jumate sau mai mult…
Nu puteai ca acuma să intri direct în șomaj sau să o lălăi ,,langa-danga” pe banii părinților sau bunicilor și să faci câte o facultate de 4 ani în 24 de ani ca și unii, alții ,astăzi și să nu o mai termini niciodată sau să-ți ,,pierzi diplomele”.
Ce să mai zic? Suntem, noi ăștia, priviți astăzi ca niște ,,fosile inutile”, -nostalgici- o generație care a fost literalmente fericită și mai ales bine crescută și ce este mai important, nu am trăit în dorul lelii și nu am îmbătrânit degeaba! Avem termene de comparație!
N-a fost ușor, n-a fost comod, dar n-am murit din cauza ,,greutăților”! Ba, pe deasupra am mai și lăsat câte ceva după noi, generațiilor ce ne urmează
Ceea ce este interesant spre deosebire de zilele noastre actuale este cum au ieșit niște oameni deștepți dintr o generație de oameni modești, fără fumuri și fițe și în general fără mari posibilități financiare , numiți generic astăzi“țărani”, fără prea multă carte, dar care mergeau la biserica și erau modești, prietenoși și responsabili.
Și iată cum astăzi, unii, mulți, cu pretenția de a fi provenit dintr o generație plină de oameni “deștepți”, evoluați, cu posibilități financiare și umblați prin lumea largă, nici “țărani” nu mai ies din ei.
Și din păcate sunt prea mulți de genul și spre necazul nostru național dintre ăștia o grămadă au ajuns să ne conducă!