Între ,,Ziua îndrăgostiților” (Valentine’s Day) și Dragobete……
Sfântul Valentin (14 februarie) și Dragobetele (24 februarie) sunt cele două sărbători ale iubirii celebrate în România, una de origine occidentală, alta autohtonă.
Valentin este un sfânt creștin martirizat, simbolizând iubirea romantică, în timp ce Dragobetele este un personaj mitologic românesc, fiul Babei Dochia, legat de renașterea naturii, tradiții populare și noroc în dragoste.
În credinţa populară, Dragobetele reprezenta întruchiparea dragostei. Deloc întâmplător, această zi marca şi începutul anului agrar, moment în care întreaga natură renăştea, păsările începeau să-şi încropească noi cuiburi, iar ursul îşi părăsea bârlogul. Iar odată cu natura, reînvia şi iubirea.
Logodna păsărilor şi începutul clocitului
Ziua Dragobetelui nu era aşteptată doar de tinerele fete, ci şi de gospodarii satelor. Aceştia începeau deja să se gândească la semănături, iar această zi le oferea prilejul de a-şi asigura, într-un fel, protecţia recoltelor viitoare. „De Dragobete se spunea că are loc logodna păsărilor şi, de aceea, în această zi gospodarii trebuiau să pună de mâncare nu doar păsărilor din curte, ci şi păsărilor cerului, pentru că se credea că în ziua logodnei lor, când se spunea că începe clocitul, dacă păsările vor mânca suficient, acestea nu vor mai produce pagube în recolte tot anul”
În mitologia populară, Dragobete este considerat fiul Babei Dochia și un protector al iubirii și al păsărilor. Este adesea comparat cu Cupidon (mitologia romană) sau Eros (mitologia greacă) Se crede că în această zi păsările se „logodesc”, dând semnalul pentru refacerea cuiburilor și perpetuarea vieții
Se spune cu ocazia acestei zile că: ,,Dragobetele sărută fetele!” – așadar,potrivit zicalei , tinerii care se sărută în această zi vor rămâne îndrăgostiți tot anul.
Fetele și flăcăii mergeau în pădure pentru a culege primele flori de primăvară (ghiocei, viorele), pe care le puneau la icoane pentru protecție spirituală.
De Dragobete era interzis sacrificatul animalelor, munca grea la câmp sau țesutul, pentru a respecta sărbătoarea vieții.
Fetele strângeau zăpada netopită pentru a se spăla pe față, crezând că astfel vor rămâne frumoase și iubite.
Fie că este vorba de pasiunea dintre îndrăgostiți, de legătura dintre prieteni sau de iubirea de sine pe care o cultivăm în noi înșine, iubirea vine sub mai multe forme, una mai inspiratoare decât alta. Prin puterea sa, dragostea a fost o sursă de motivație, vindecare și creștere pentru nenumărați autori, poeți și gânditori fiecare reflectând în felul sau asupra frumuseții și complexității ei.
Acolo unde dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi simple ecouri spuneau grecii, căci cel care iubește cu adevărat nu obosește niciodată.!
Fiecare inimă cântă un cântec, incomplet, până când o altă inimă îi răspunde!