Ziua de 7 mai are o semnificație profundă pentru credincioșii ortodocși. Biserica prăznuiește Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim, una dintre cele mai impresionante minuni consemnate în istoria creștinismului. Evenimentul este marcat în calendarul ortodox cu cruce neagră și amintește de puterea credinței într-o perioadă de mari tulburări pentru Biserică.
Minunea a avut loc în anul 351, în vremea păstoririi Sfântul Chiril al Ierusalimului. Potrivit tradiției creștine, în dimineața zilei de 7 mai, chiar în perioada sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh, pe cerul Ierusalimului s-a arătat semnul luminos al Sfintei Cruci, întinzându-se de la Golgota până deasupra Muntelui Măslinilor.
Semnul era atât de puternic și strălucitor, încât, spun izvoarele bisericești, lumina sa întrecea chiar și razele soarelui. Minunea a fost văzută de întregul oraș, iar oamenii au ieșit din case cuprinși de uimire și teamă sfântă. Mulți dintre cei care până atunci ezitau să creadă în Hristos au primit credința creștină și s-au botezat.
Arătarea Sfintei Cruci a venit într-o perioadă tensionată pentru creștinism, când erezia lui Arie contesta dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu. După moartea Sfântul Constantin cel Mare, fiul său, împăratul Constantie, s-a apropiat de învățăturile ariene, provocând tulburări în sânul Bisericii.
Potrivit scrierilor bisericești din „Viețile Sfinților”, minunea a fost considerată un semn ceresc trimis pentru întărirea celor dreptcredincioși și pentru rușinarea celor care răspândeau învățături greșite despre Hristos.
„S-a făcut spre încredințarea necredincioșilor și spre întărirea celor dreptcredincioși un semn minunat în Sfânta Cetate a Ierusalimului”, consemnează tradiția ortodoxă.
În aceeași zi, Biserica îi pomenește și pe Sfântul Mucenic Acachie, Sfântul Mucenic Codrat și Sfântul Mucenic Maxim.
Pentru credincioși, sărbătoarea din 7 mai rămâne o mărturie despre puterea semnului Sfintei Cruci și despre felul în care credința poate aduce lumină chiar și în cele mai dificile momente ale istoriei.