Motto: ,,Glumind putem spune orice, chiar și adevărul!”
În fiecare an, pe 1 aprilie, planeta întreagă îşi asumă, fără ruşine şi fără scuze, un soi de „concediu oficial” al logicii
Este Ziua Internaţională a Păcălelilor – acel moment unic din calendar în care putem să ne păcălim prietenii, colegii, duşmanii, vecinii, pisica, ba chiar şi şeful, iar lumea să considere că totul este „de dragul tradiţiei”.
De fapt, 1 aprilie este o sărbătoare universală a umorului, o descătuşare generală a creativităţii năstruşnice, care, după caz, provoacă hohote de râs sau indignarea celor fără simţul glumei.
Originea acestui festival global al farselor este, ironie supremă, învăluită ea însăşi în mister – ce altă dată mai potrivită pentru o poveste neclară?
Unii cercetători vorbesc despre o „zi a nebunilor” celebrată în Evul Mediu, pe 28 decembrie. Alţii merg până în antichitate, la festivalul roman Hilaria, marcat pe 25 martie.
Prima referire concretă apare în 1392, în scrierile lui Geoffrey Chaucer, care povesteşte despre un cocoş păcălit de o vulpe exact pe 1 aprilie. Un alt indiciu vine din 1539, dintr-un poem flamand în care un nobil îşi face servitorul de râs, tot în această zi cu potenţial ridicat de glume.
O explicaţie populară îl are în centru pe regele Carol al IX-lea al Franţei, care în 1564 a mutat anul nou de la 1 aprilie la 1 ianuarie. Cei care au rămas fideli vechiului calendar au ajuns ţinta farselor şi au primit porecla „Poisson d’Avril” – „Peştele de aprilie”, denumire care în Franţa rezistă şi astăzi. Conform altor istorici, păcăleala ar fi avut rol ritualic în marcarea noului an, un moment de haos menit să simbolizeze sfârşitul lumii vechi şi renaşterea ordinii.
Prima atestare clară a zilei păcălelilor apare abia în 1686, când John Aubrey o menţionează ca „Holy Day of Fools”. Englezii, la rândul lor, adoptă April Fools Day în secolul al XVIII-lea, după trecerea la calendarul gregorian în 1752. Evident, odată cu englezii au venit şi farsele sofisticate, pe care le vor perfecţiona în decadele următoare.
Dar românii? Ei bine, pentru noi este neclar când a apărut 1 aprilie, mai ales că întreaga noastră istorie pare o veritabilă farsă continuă
De la politicieni, comercianţi, instituţii şi până la vânzătorul din piaţă care te jură că roşiile sunt „de grădină”, păcăleala pare sport naţional. Poate că nici nu aveam nevoie de o zi dedicată, având în vedere setul impresionant de păcăleli cotidiene care ne bântuie existenţa.
Există şi superstiţii. Unele hazlii, precum ideea că dacă o fată frumoasă reuşeşte să te păcălească, ar trebui s-o iei de nevastă (ceea ce ar putea da naştere la multe mariaje „din greşeală”). De altfel, nu este recomandat să te însori pe 1 aprilie, căci se spune că bărbatul va trăi toată viaţa „sub papuc”. Pentru doamne, evident, această dată poate părea brusc foarte convenabilă.
În plus, se spune că farsele trebuie făcute până la prânz, altfel vei avea ghinion tot anul. Cei născuţi pe 1 aprilie au noroc în toate – cu excepţia jocurilor de noroc, care i-ar putea ruina. Saşii şi şvabii de la noi obişnuiau şi ei farsele de 1 aprilie, iar românii au născut legende ale comicării: Păcală, Tândală, Pepelea, Stan Păţitul şi, desigur, eternul joc de cărţi „Păcălici”.
Dar cele mai savuroase momente rămân farsele celebre din istorie
Unele au făcut epocă. De pildă, în 1993, primăria din Koln a anunţat introducerea unei limite de viteză pentru joggeri – 6 km/h! – pentru a nu deranja veveriţele aflate în perioada împerecherii.
În Primul Război Mondial, un pilot francez a aruncat o „bombă” asupra nemţilor, care s-au adăpostit îngroziţi. Bomba s-a dovedit a fi o minge de fotbal cu inscripţia „April Fool”.
În 1950, o televiziune olandeză a anunţat prăbuşirea turnului din Pisa. În 1957, BBC a difuzat un reportaj despre recolte record de… spaghetti, filmate „crescând” în copaci. Mii de oameni au întrebat apoi cum pot planta propriii puieţi de spaghetti. În 1962, suedezii au fost convinşi că pot transforma televizoarele alb-negru în televizoare color dacă pun pe ecran… o pereche de colanţi.
Lista continuă savuros: câini obligatoriu vopsiţi în alb la Copenhaga (1965), efecte fizice false ale alinierii planetelor (1976), Big Ben „modernizat” electronic (1980), dispariţia blondelor naturale (2002), zâne descoperite în Anglia (2007), pinguini zburători prezentaţi de BBC (2008), munţi elveţieni spălaţi cu mopul (2009) sau scaune IKEA pentru câini (2011). Fiecare farsă unică, fiecare lovitură de geniu într-o zi perfectă pentru inocenţi păcăliţi profesionist.
Iată că, 1 aprilie rămâne ziua în care omenirea îşi permite, cu acte în regulă, luxul de a fi copilăroasă. O tradiţie ce uneşte culturi, secole şi generaţii, oferindu-ne tuturor un motiv să râdem de noi, de ceilalţi şi, uneori, de întreaga lume.
