16 decembrie 1989 , a marcat începutul sfârșitului pentru dictatura comunistă
Revoluţia de la Timişoara, care a cuprins evenimentele din intervalul 16-20 decembrie 1989, a iniţiat procesul de dărâmare a totalitarismului din România.
La 16 decembrie 1989, mai mulţi credincioşi din oraş demonstrau paşnic, în jurul Catedralei reformate din Piaţa Maria, faţă de o decizie judecătorească prin care pastorul reformat László Tokés urma să fie evacuat şi mutat în altă localitate.
În scurt timp, Piaţa Maria este ocupată de câteva sute de persoane, care scandează “Libertate”, “Dreptate” şi care cântă “Deşteaptă-te, române!”. Coloanele de manifestanţi se îndreaptă spre Comitetul judeţean al Partidului Comunist Român (PCR).
În scurt timp, Piaţa Maria este ocupată de câteva sute de persoane, care scandează “Libertate”, “Dreptate” şi care cântă “Deşteaptă-te, române!”. Coloanele de manifestanţi se îndreaptă spre Comitetul judeţean al Partidului Comunist Român (PCR).
Ziua stabilită pentru evacuarea forțată a pastorului reformat László Tőkés sosise, iar autoritățile știau că situația era explozivă.
Casa pastorului se afla în Piața Maria, un nod de circulație vital al orașului, un loc prin care treceau zilnic mii de oameni, tramvaie, destine. Era imposibil să izolezi zona fără a bloca orașul, iar fiecare tramvai care oprea aducea noi spectatori care se transformau în participanți.Conflictul dintre László Tőkés și regimul comunist nu apăruse peste noapte.
Pastorul devenise incomod prin criticile sale deschise la adresa politicilor regimului Ceaușescu, prin refuzul de a accepta mutarea disciplinară într-o parohie obscură din Sălaj și prin expunerea internațională obținută în urma interviurilor acordate presei străine, inclusiv televiziunii maghiare.
În lunile premergătoare lui decembrie 1989, Securitatea îi supraveghease familia, îi interogase apropiații, îi izolase economic gospodăria și crease un climat de presiune permanentă.
Pe 10 decembrie, în ultima sa predică, Tőkés le-a spus enoriașilor că pe 15 decembrie urma să fie evacuat și i-a rugat să vină pașnic, să fie martori ai unui abuz.
În data de 15 decembrie 1989 ,spre seară târziu, pastorul László Tőkés, temându-se de o intervenție violentă și convins că nu există șanse reale de victorie, le-a cerut oamenilor să plece acasă. Mulți au plecat, alții au rămas. Piața s-a golit treptat, dar ceva se schimbase definitiv. Frica fusese aproape învinsă, iar solidaritatea interetnică și interconfesională devenise realitate. O scânteie fusese aprinsă.
În dimineaţa zilei de 16 decembrie 1989, susţinătorii pastorului Laszlo Tokes se adunau pentru a doua zi consecutiv în faţa locuinţei acestuia pentru a-l susţine. Speriat de numărul mare de susţinători, Tokes a ieşit la fereastră şi le-a vorbit oamenilor, aşa cum făcuse şi cu o zi înainte.
Câteva ore mai târziu, protestatarii, al căror număr crescuse, au umplut Piaţa Maria, unde se afla şi reşedinţa lui Tokes.
Mitingul de susţinere s-a transformat rapid în protest social, iar acesta este şi momentul în care Revoluţia a izbucnit.
În 1989, László Tőkés a fost mutat cu forța, disciplinar, din Timișoara la Mineu, Sălaj
În data de 16 decembrie, după ce a fost evacuat din casa sa de către securitate, moment considerat scânteia Revoluției Române; localnicii din Mineu l-au sprijinit, protestând împotriva mutării, ceea ce a atras atenția și a generat manifestații, marcând începutul mișcărilor de stradă anti-Ceaușescu și în afara Timișoarei.
Măsura a inflamat spiritele şi imaginaţia românilor, zvonurile neîntârziind să apară. ”Se zvonea ba că Tokes fusese bătut de securişti şi este internat în spital, ba că este închis în beciurile Securităţii.
Pentru că, din cauza acestor zvonuri, oamenii erau agitaţi şi puteau să reacţioneze urât, unii s-au dus la Mineu, să vadă ce se întâmplă”, își amintesc cei care făceau parte din comitetul de conducere organizat atunci de revoluţionari şi răspundeau de ordinea publică.
Se povestește că Tokes era la Mineu împreună cu un prieten de etnie maghiară şi că era în casa parohială înconjurată de foarte multă lume.
Astfel,pentru a liniști mulțimea și a demantela zvonurile cu privire la starea sa fizică ,i s-a cerut pastorului să mergă la Zalău, pentru a arăta mulţimii strânse în centrul oraşului că nu a păţit nimic.
Pastorul a refuzat să meargă la Zalău, motivând că, fiind vinerea înainte de Crăciun, trebuie să slujească în biserică.
A scris, în schimb un bilet, în care a menţionat că este bine, bilet cu care revoluționarii sălăjeni s-a întors la Zalău, unde, chemat de Tokes, a venit şi protopopul reformat de la Şimleu Silvaniei, care a confirmat că scrisul îi aparţine pastorului.
Așadar, iată că și Sălajul a avut un rol istoric demn de menționat în primele zile ale revoluției din 1989 ,aici fiind plasat cel despre care cronicarii evenimentelor îl consideră factorul declanșator al revoltei de la Timișoara și ulterior al evenimentelor care au declanșat revoluția din 1989 în toată România.
Restul e poveste și istorie….