În urmă cu 49 de ani, într-o vineri, pe data de 4 martie 1977, la ora 21:22 în România se producea un cutremur cu o magnitudine: 7,4 pe scara Richter.
Cutremurul a durat aproximativ 56 de secunde, un interval neobișnuit de lung care a amplificat distrugerile produse.
Epicentrul seismului a fost în zona seismică Vrancea, la o adâncime de circa 94 km.
Urmare a cataclismului produs atunci, s-au înregistrat u număr de 1.578 de morți (dintre care 1.424 în București) și peste 11.000 de răniți, iar ca și pagube materiale, aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit la nivel național, iar în Capitală au căzut 33 de clădiri mari.
Această amintire încă vie evocă momente de groază, iar impactul său asupra infrastructurii și societății românești a fost considerabil.
La vremea aceea s-a instituit starea de necesitate și a mobilizat armata, pompierii și alte forțe de intervenție. Deși în primele ore autoritățile au fost copleșite de situație, ulterior au fost luate măsuri rapide pentru salvarea supraviețuitorilor și gestionarea pagubelor.
Cu sprijinul Crucii Roșii și al echipelor de salvare, inclusiv câini special antrenați pentru astfel de situații, s-au depus eforturi considerabile pentru a găsi și salva persoanele prinse sub dărâmături. Din păcate, multe vieți nu au mai putut fi salvate.
Românii au dat dovadă de solidaritate impresionantă în fața tragediei. Mulți cetățeni au ieșit voluntar în stradă pentru a ajuta la salvarea victimelor și la îndepărtarea dărâmăturilor.
Fabricile și întreprinderile au fost mobilizate pentru a produce bunuri esențiale, iar alimentele și apa potabilă au fost distribuite gratuit în zonele afectate.
Cutremurul din 1977 a fost un moment de cotitură pentru România, evidențiind vulnerabilitatea clădirilor vechi și necesitatea unor măsuri mai stricte de siguranță seismică. În anii următori, au fost introduse noi norme de construcție, menite să prevină astfel de tragedii în viitor.
De asemenea, evenimentul a dus la creșterea conștientizării publicului cu privire la riscurile seismice și la importanța pregătirii pentru astfel de dezastre.
Din păcate, astăzi, la aproape jumătate de secol de la acea noapte fatidică, România rămâne o țară expusă cutremurelor.
Opinia unui expert Banca Mondială: ”O repetare a cutremurului din 1977 ar fi devastatoare”
Un eventual cutremur asemănător celui care a avut loc în România în 1977 ar provoca pagube de ordinul zecilor de miliarde de euro. Sute de mii de oameni ar rămâne fără locuințe.
44 de ani de neputință. Ce NU a învățat România după cutremurul din 4 martie 1977.
Bucureștiul este capitala europeană cu cel mai mare risc seismic. Oficial sunt circa 350 de clădiri cu risc ridicat de prăbușire în cazul unui cutremur major. Mai exact, Bucureștiul are aproximativ 6.000 de apartamente expuse unui risc iminent, la care se adaugă spațiile comune, zonele comerciale, restaurantele, barurile, spațiile de lucru și birourile cuprinse în aceste clădiri. Consolidarea clădirilor din București nu a avut loc, nici după ’77, nici după Revoluție. dacă un nou seism de aceeași amploare ar avea loc, peste 20.000 de clădiri ar fi vulnerabile doar în Capitală.
Risc la care sunt expuse și parte din construcțiile noi din cauza nerespectării legislației și a cerințelor de proiect în ceea ce privește materialele utilizate, avertizează specialiștii .
Tragedia petrecută cu 49 de ani în urmă a arătat tuturor cât de fragilă poate fi o clădire construită greșit.
După 1977, normele de construcții din România au fost îmbunătățite semnificativ. Locuințele noi sunt proiectate să reziste la cutremure puternice, dar problemele rămân la execuție, calitatea materialelor și verificarea șantierelor.
Dacă, Doamne Ferește!, astăzi s-ar repeta un cutremur similar în România, daunele ar fi infinit mai mari, pierderile de vieți omenești mult mai multe și speranța de reconstrucție a ceea ce ar cădea infinit mai mică chiar dacă tehnologiile au evoluat în aproape jumătate de secol, în schimb, atitudinea ,empatia, spiritul de unitate națională, responsabilitatea și competențele acelora aleși-puși în fruntea țării nu ne lasă aproape nicio speranță de bună salvare. Din păcate!