Abia atunci când nu mai e nimic de spus, încep şi scriitorii să simtă nevoia de a spune ceva
Ziua Mondială a Scriitorilor ne reamintește, în fiecare an, de importanța literaturii în dezvoltarea culturii mondiale, de cei care ne creează noi lumi și ne deschid noi orizonturi. De la romancieri, nuveliști, poeți și eseiști, până la istorici și jurnaliști, cu toții merită aprecierea și gratitudinea noastră.
Doar prin scris putem înţelege problemele existenţiale, putem păstra și transmite informații generațiilor viitoare, fără a depinde de resursele epuizabile ale tehnologiilor moderne. Anume prin literatură ne redescoperim pe noi înșine, dar şi pe cei din jurul nostru, în toate formele posibile.
De Ziua Mondială a Scriitorilor aducem omagiu celor care prin condeiul și talentul lor au dat lumii literatură de mare valoare, contribuind esențial la dezvoltarea culturii și a spiritualității, la îmbogățirea lexicului și a exprimării în limba maternă.
Pentru a transmite publicului său ceva notabil, scriitorul trebuie ca să aibă un public care să îndeplinească două principale condiții , anume:
1- Cititorul să știe citi!
2-Cititorul să înțeleagă ceea ce citește!
Scriitorul are noroc cu existenta cuvântului “scriitor”. Altfel n-ar exista!
Singurul lucru care-l defineste pe scriitor este că stie să pună pe hârtie. Știe sa fie exact la fel cu cei imaginati. N-are voie sa fie aproximativ. Pentru că atunci ori e prost, ori minte.
Mediocritatea în general, dar mai cu seamă într-ale scrisului miroase mai urât decât prostia!
La mulți ani de Ziua Mondială a Scriitorilor, tuturor acelora care sunt cu adevărat!