Într-o lume grăbită, în care memoria pare tot mai fragilă, Sălajul a oferit  ieri o lecție rară de recunoștință, unitate și demnitate.

La Monumentul de la Gorgana, acolo unde Simion Bărnuțiu și-a găsit odihna veșnică, sute de oameni s-au adunat pentru a cinsti 162 de ani de la trecerea în eternitate a unuia dintre cei mai mari fii ai Țării Silvaniei.

A fost mai mult decât o comemorare. A fost o întâlnire a sufletelor în jurul unui ideal care nu a murit niciodată: iubirea de neam, credința și libertatea!

Manifestarea omagială a debutat într-un mod profund simbolic și emoționant. Alergătorii Ștafetei Invictus au sosit la Gorgana după ce au unit prin pașii lor Bocșa natală cu locul ultimului drum al lui Bărnuțiu. În liniștea dimineții, fiecare kilometru parcurs a părut o punte peste timp, o legătură între trecutul de sacrificiu și prezentul care încă își caută reperele morale.

În fața monumentului încărcat de istorie s-au reunit oficialități, cadre militare, profesori, elevi, preoți și oameni veniți din respect pentru cel care a fost vocea românilor ardeleni în vremuri de restriște.

Unul dintre cele mai puternice momente ale zilei a fost prezența împreună, în rugăciune și comuniune, a celor doi înalți ierarhi: Preasfințitul Părinte Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea, și Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Ortodox al Sălajului. Imaginea lor, slujind împreună în memoria lui Simion Bărnuțiu, a transmis mai mult decât orice discurs: aceea că valorile adevărate unesc, nu despart.

Parastasul oficiat de PS Virgil Bercea, alături de soborul de preoți și Corul Schola Cantorum al Seminarului Teologic Greco-Catolic din Oradea, a transformat locul într-un spațiu al reculegerii profunde. Vocile corului s-au ridicat peste dealurile Gorganei ca o rugăciune pentru un om care și-a dedicat viața demnității românilor.

Au urmat mesaje încărcate de emoție și reflecție istorică. Cei doi episcopi au vorbit despre credință, identitate și responsabilitatea generațiilor de astăzi de a nu lăsa uitarea să acopere sacrificiile trecutului. Părintele Cristian Borz din Bădăcin a readus în memoria celor prezenți viața, lupta și curajul lui Simion Bărnuțiu, evocând destinul unui om care a apărat cu prețul propriei vieți drepturile și libertatea românilor transilvăneni.

Un discurs care a atins inimile celor prezenți a fost cel rostit de Dinu Iancu-Sălăjanu, președintele Consiliului Județean Sălaj.

„Astăzi, prezența împreună a Bisericii Greco-Catolice și Bisericii Ortodoxe are o semnificație profundă. Este imaginea unei comunități unite. În fața memoriei lui Simion Bărnuțiu, Sălajul se adună astăzi în jurul acelorași valori: credință, cultură, libertate și responsabilitate”, a transmis acesta.

Poate cel mai puternic mesaj al zilei a fost însă acela că memoria unui mare om nu trebuie păstrată doar în cărți și monumente, ci continuată prin fapte.

„Și poate cel mai potrivit omagiu pe care îl putem aduce astăzi marelui fiu al Țării Silvaniei este hotărârea sinceră ca fiecare dintre noi să lase această țară puțin mai bună decât a găsit-o. Atunci memoria lui va deveni continuitate”, a spus președintele Consiliului Județean Sălaj.

Emoția momentului a fost întregită de programul artistic susținut de elevii care poartă cu mândrie numele lui Simion Bărnuțiu în școlile lor. Glasurile și versurile lor au arătat că idealurile marelui patriot nu s-au stins și că generațiile tinere încă mai înțeleg valoarea rădăcinilor și a identității.

La final, coroanele de flori depuse la monument au fost mai mult decât un gest ceremonial. Au fost semnul unei promisiuni tăcute că Simion Bărnuțiu nu va fi uitat.

La Gorgana, astăzi, timpul parcă s-a oprit pentru câteva clipe. Iar în liniștea dintre rugăciuni și pașii celor veniți să îl cinstească, Sălajul și-a regăsit, poate, o parte din suflet.