Peste 1500 de primării se spune că au intrat în grevă . De avertisment, cică. Avertisment la ce, mai exact?
Pentru că multe dintre ele ar putea să rămână în grevă definitiv şi poate ar face un mare bine bugetului țării.
Avertismentul real e ăsta:
• 225 de primării sunt în faliment nedeclarat, cu datorii la bugetul de stat, contribuţii sociale neplătite, procese pierdute şi executări silite.
• În jur de 800 de primării nu pot acoperi din veniturile proprii nici măcar salariile angajaților.
• 70% din primării nu pot acoperi din venituri proprii cheltuielile de funcţionare, adică salarii, utilităţi, iluminat public, servicii de întreţinere. Supravieţuiesc doar cu transferuri de la centru, aşa-numitele fonduri de echilibrare.
• 88 de locuitori are cea mai mică comună din ţară. Dar are 1 primar, 9 consilieri locali şi 7 angajaţi la Primărie, adică 20% dintre locuitori.
În clasamentul județelor care ar obligate să facă concedieri urmează Argeș (scădere cu 16% a numărului de funcționari din primării și consiliul județean), Sălaj (minus 16%), Prahova (minus 15%)și Mehedinți (minus 15%)
Și peste toate, edificatoare este situația primăriei din Berlin care are la aproape 4 milioane de locuitori vreo 300 de angajați, în vreme ce în România există localități cu nici 50 de mii de locuitori unde primăria are peste 360 de angajați , sau în orase mari au 657 de angajați la nici 300 de mii de locuitori.
A veni la protest pe banii țării, cazați la Mariott, cu ceasuri de zeci de mii de euro la încheietura mâinii și cu eșarfe tricolore care sunt mai lungi decât ulițele asfaltate prin unele localități , asta este chiar de noaptea minții. Să faci protest ca primar care vii cu elicopterul la servici și drumurile pe care le păstorești sunt praf, asta este o altă aroganță de edil…Aroganța aia de vătaf când te umfli la propriu și la figurat și figurant de nu te mai încape tricolorul.
Tupeul unora este din categoria acelora care înșală statul de bani și pe Bunul Dumnezeu de zile.
Și totuși, protestul organizat de cei 1500 de primari nu este despre eficiență. Nu este despre reducerea cheltuielilor. Nu este despre reformă.
Pentru că trebuie odată și odată să se înțeleagă că nu se mai poate trăi din împrumuturi, datorii și din milă! A fost suficient că se întâmplă asta de peste 36 de ani!
Este despre menținerea unui sistem aflat în moarte clinică.