Premierul Bolojan vrea ca absolvenţii de medicină să lucreze în România un număr minim de ani. Se spune  că nu sunt medici în spitale.
Când este  vorba despre  gărzi… apar scutiri. Despre  spitalele  mici… liniște. Dacă unii propun  „hai să schimbăm sistemul”…  se lasă cu scandal.
În România asunt spitale multe. Dar nu neapărat funcționale. Orașele mici și-ar vrea fiecare să fie cu  spitalul lor. Pacienții? Ajung tot la  spitalul județean.

Avem medici epuizați în centrele mari, medici care abia văd cazuri în unele spitale mici. Salarii similare. Presiune complet diferită

Domnul Bolojan spune că dacă ai fost format pe bani publici, poate ar trebui să dai câțiva ani înapoi sistemului. Instant la această idee au apărut vehemente : reacții, critici, acuzații.
Se pune problema cu  libertatea de circulație. Corect. Dar cine vorbește despre responsabilitatea față de pacienții rămași fără doctor și mai ales față de banii pe care statul i-a cheltuit în formarea lor ca medici?

Și până la urmă, în mod clar ești liber să pleci unde vrei dacă ți-ai plătit tu studiile. În schimb, dacă statul ți-a plătit școala, ei bine trebuie să și dai ceva înapoi. Nu să-ți iei coada pe spinare și să o ștergi peste hotare.

Din păcate , prea mulți dintre noi au învățat să ceară, să ceară mult și multe fără a avea intenția să dea ceva în schimb

 Realitatea e incomodă:
-rețeaua de spitale e fragmentată.
– resursele sunt risipite.
– deciziile grele sunt amânate de ani.
-asumarea responsabilității este ,,sport național” la a fi aruncată în cârca altora

Primarii vor spitale în fiecare oraș. Premierul spune: „Atunci asumați-vă costurile.”Brusc,se face  liniște!

Problema nu este  doar că pleacă medicii.  Problema e că sistemul îi împinge să plece. Întrebarea reală nu e dacă medicii trebuie obligați.
Întrebarea reală e dacă statul e pregătit să construiască spitale unde merită și să închidă orgoliile locale.
Pentru că așa cum ar fi normal în orice meserie, în primul rând ar trebui să urmărească fiecare acolo unde muncește, nu neapărat să fie un om de succes, cât mai important este să fie un om de valoare. Și nimeni nu-și crește prunci ca să se ,,nelcoșească” vecinii cu ei!
Tu ce crezi?