Halloween este o sărbătoare împrumutată care se înrădăcinează şi în România, graţie marketingului şi influenţelor occidentale postrevoluţionare. Preluată de la Unchiul Sam, la origineeste Halloween este o sărbătoare ancestrală celtică, care a fost menţionată pentru prima oară în jurul anului 800 î.Hr., care marca graniţa dintre vară şi iarnă, singurele anotimpuri cunoscute de celţi. Anul nou începea pentru ei la 1 noiembrie.
Pe vremea romanilor se adoptă sărbătoarea şi o dedică recoltei şi belşugului, onorând şi numele celor dispăruţi. La ei, data de celebrare se schimbă: 21 februarie, la sfârşitul anului roman. Creştinii, prin voinţa Papei Bonifaciu al IV-lea, o preiau în secolul VII, cu tot cu simbolurile înfricoşătoare, pe care de altfel le dezaprobă. Se străduiesc să înlocuiască spectacolul păgân pentru morţi.
Sărbătoarea de Halloween are loc în fiecare an pe 31 octombrie și își are originile odată cu vechiul festival Celtic din Samhain, când oamenii aprindeau focuri și purtau costume pentru a îndepărta fantomele.
Astfel, prin această zi se marchează sfârșitul verii și recolta și începutul iernii reci și întunecate, o perioadă a anului care a fost adesea asociată cu moartea umană.
Celții credeau că, în noaptea dinaintea noului an, limita dintre lumile celor vii și cei morți a devenit încețoșată. În noaptea de 31 octombrie au sărbătorit Samhain, când s-a crezut că fantomele celor morți s-au întors pe pământ.
Papa Grigorie al III-lea , undeva prin secolul VIII,a desemnat 1 noiembrie ca fiind un timp pentru a onora pe toți sfinții; în curând, Ziua tuturor Sfinților a inclus unele dintre tradițiile lui Samhain. Halloween-ul a evoluat într-o zi de activități cum ar fi trick-or-treat, sculptând jack-o-lanterne, adunări festive, îmbrăcăminte și mâncăruri dulci.
Actualmente, majoritatea americanilor ar fi surprinşi să afle că nu le aparţine conceptul de Halloween? Imigranţii irlandezi sunt cei care îl exportă în America, în jurul anului 1840, odată cu o poveste amuzantă şi plină de tâlc: beţivul Jack îi joacă o festă Satanei ? îl face să se caţere într-un copac, apoi scobeşte o cruce în scoarţă. Diavolul nu mai poate coborî din copac decât după ce jură că îl va lăsa în pace pe Jack pentru totdeauna.
La noi, la români, toată media naţională, în frunte cu televiziunile şi blogurile de ştiri, ne-a explicat zilele acestea cum dovlecii sculptaţi în formă de măşti groteşti şi iluminaţi din interior (numiţi “lanternele lui Jack”), sunt importuri de origine celtică, ajunşi la noi prin filiere irlandeze, scoţiene, americane și pe alte căi.
Noi, românii avem acest obicei și în Maramureş şi Transilvania, din vremuri imemoriale!
Cu această ocazie se cioplesc dovleci cu mutre înspăimântătoare, care sunt iluminați cu ajutorul unor lumânări . După lăsarea întunericului, în ajun de Sumedru,unii ies pe stradă, încercând să sperie trecătorii…
Copiii, spun că au meşterit o “Moarte din harbuz” un obicei performat şi de părinţii noştri şi de părinţii părinţilor lor.
În fapt românii neaoși, aidoma dacilor din vechime iau Moartea în derâdere, odată cu apropierea- Zilei Morţilor-, într-un rest de ritual venit din străvechime pe fond autohton, nu de import.
Noi românii sunt maeştri în a lua Moartea în derâdere . Aşadar, fiţi liniştiţi, nu a fost nevoie să vină irlandezii să ne înveţe cum să sculptăm dovleci, pentru că noi practicăm acest lucru de sute, sau chiar de mii de ani!
(imagini preluate și prel. spre exemplificare)