Motto:
“Piloții sunt o specie rară de oameni. Ei părăsesc suprafața obișnuită a lumii, pentru a-și purifica sufletul în cer.” spunea – Jose Maria Velasco Ibarra
Există oameni care își trăiesc viața cu picioarele pe pământ și există oameni care și-au ales destinul printre nori. Ei sunt aviatorii României – cei care, de peste un secol, transformă curajul în misiune, iar cerul într-un legământ de onoare.
În fiecare an, pe 20 iulie, de sărbătoarea Sfântului Mare Proroc Ilie, patronul spiritual al aviatorilor, România își pleacă fruntea în fața celor care au îndrăznit să zboare mai sus decât visurile generației lor și în fața celor care veghează neobosit, zi și noapte, la siguranța cerului românesc.
Povestea aviației române începe cu un om care a refuzat să creadă că imposibilul există. La 17 iunie 1910, pe câmpul de instrucție de la Cotroceni, Aurel Vlaicu ridica de la sol primul avion construit în România, un aparat realizat la Arsenalul Armatei cu sprijinul Ministerului de Război. Era începutul unei istorii extraordinare, scrisă cu inteligență, pasiune și sacrificiu.
Doar câteva luni mai târziu, România devenea una dintre primele țări din lume care folosea avionul în scopuri militare. Vlaicu a efectuat un zbor între Slatina și Piatra Olt, transportând un document destinat principelui moștenitor Ferdinand. Era mai mult decât o demonstrație tehnică – era dovada că viitorul putea fi cucerit cu îndrăzneală și viziune.
Au urmat ani în care pionierii aviației române au construit, aproape de la zero, o armă nouă. La Chitila și apoi la Cotroceni s-au format primele școli de zbor, iar primii piloți militari ai României au deschis un drum pe care aveau să pășească mii de aviatori.
Drumul spre înălțimi nu a fost însă lipsit de durere. În iunie 1912, locotenentul Gheorghe Caranda devenea primul martir al aviației militare române, pierzându-și viața în timpul unui zbor de instruire. De atunci și până astăzi, numele multor aviatori au fost scrise pentru totdeauna în cerul memoriei naționale.
Între anii 1913 și 1915, aviatorii români și-au ales drept ocrotitor pe Sfântul Ilie, prorocul ridicat la cer într-un car de foc. Alegerea nu a fost întâmplătoare. Pentru cei care își încredințau viața aripilor fragile ale începuturilor aviației, imaginea sfântului care străbate cerul era simbolul perfect al curajului, al credinței și al speranței.
Din anul 1930, ziua de 20 iulie a devenit oficial sărbătoarea Aviației Militare Române, iar cinci ani mai târziu, la București, era inaugurat impresionantul Monument al Eroilor Aerului, ridicat în memoria tuturor celor care și-au găsit sfârșitul în slujba zborului, fie în timp de pace, fie pe fronturile războiului.
Istoria a schimbat regimuri și calendare, iar Ziua Aviației a fost mutată, de-a lungul timpului, la 5 septembrie și apoi la 17 iunie, în semn de omagiu adus primului zbor al lui Aurel Vlaicu. Însă sufletul aviatorilor nu a uitat niciodată ziua Sfântului Ilie. La insistențele veteranilor de război, în anul 2004, România a readus oficial data de 20 iulie ca Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene, reunind într-o singură sărbătoare tradiția, credința și respectul pentru cei care apără cerul țării.
Astăzi, piloții militari, echipajele de transport, salvatorii din aviația militară și civilă, tehnicienii, controlorii de trafic, parașutiștii și toți cei care își dedică viața zborului duc mai departe moștenirea lui Aurel Vlaicu și a generațiilor de aviatori care au scris istoria printre nori.
Ei sunt primii care se ridică atunci când alții caută adăpost. Sunt oamenii care transformă responsabilitatea într-o misiune și care știu că fiecare decolare înseamnă un nou jurământ făcut României.
Astăzi nu sărbătorim doar avioane și performanțe tehnologice. Sărbătorim oameni. Oameni care au învățat că libertatea are nevoie de veghetori, că liniștea unui popor se sprijină și pe curajul celor care patrulează tăcuți deasupra norilor.
În această zi de 20 iulie, când cerul pare mai aproape de sufletul românilor, gândurile noastre se îndreaptă către toți aviatorii care au făcut din zbor un destin și din uniformă un legământ de onoare. Îi cinstim pe cei care nu s-au mai întors din misiuni, îi aplaudăm pe cei care continuă să apere porțile albastre ale României și îi privim cu recunoștință pe cei care duc mai departe una dintre cele mai frumoase tradiții ale neamului românesc.
Zborul este singura formă de libertate în care sufletul nu lasă urme!
La mulți ani tuturor aviatorilor români! Cer senin, zbor lin și misiuni împlinite! România vă privește cu respect, iar cerul poartă pentru totdeauna urmele aripilor voastre!