Conceptul– Zilei Statului de Geaba- a prins contur în anii 2000, inițial ca o mișcare ironică. Grupuri de artiști, psihologi și activiști din Europa și America de Nord au lansat această zi ca o formă de protest față de așteptările tot mai mari din societate. Ideea centrală? Să arătăm că uneori, să faci nimic este mai benefic decât să alergi după obiective nesfârșite.
Fiecare persoană își găsește propriul mod de a celebra statul degeaba. Unii aleg să petreacă ziua pe canapea, citind o carte, alții meditează sau pur și simplu privesc norii trecând.
Există la propriu dar și la figurat și ,,figuranți” două principale forme de ,,stat degeaba”. Una se referă la poziția de ședere și cealaltă la forma de guvernământ inutil.
Istoria acestei nonsărbători a stârnit multe dezbateri și controverse între jurnaliști, scriitori și filozofi cu privire la studiul ”nimicului”.
Ce este nimic? Pentru a răspunde la întrebarea despre nimic, trebuie să găsim sensul nimicului. Conform DEX, nimic indică absența, inexistența unui lucru, a unui fapt. Altfel spus, niciun cuvânt, niciun sunet, niciun zgomot.
Din nefericire și mai ales în România, există mulți și multe care și-au făcut un ..modus vivendi”(un mod de viață) din a trăi fără să facă nimic, parazitând pe spinarea altora care muncesc de le,, sar capacele ”.
Și din păcate sunt din ce în ce mai mulți și multe ,bașca unii, unele dibntre ei mai sunt și plătiți pentru asta din banul public..
Lenea si mândria ne apasă mai greu decât guvernele și parlamentele, să ne lecuim de primele și le vom suporta mai ușor pe cele din urmă.
,,Leneșii au totuși un mare avantaj: îi găsește moartea odihniți”. -spunea Vasile Ghica.
Știți?
Sintagma aia prin care sunt caracterizați genul ăstora care stau mereu degeaba: : ,,Ăia care înșală statul de bani și pe Bunul Dumnezeu de zile!”